Unul dintre marile păcate de care omul modern se face vinovat este transumanismul.

Este păcatul care ne promite – sub pretextul nemuririi – că vom deveni stăpâni pe trupul nostru, destinul nostru, longevitatea noastră și în timp (dacă ne punem încrederea în știință), vom deveni nemuritori. Este o credință seculară care intersectează tehnologia, autonomia personală in extremis și (spun unii critici) demonologia.

Transumanismul ne propune un alt trup. Unul nu din țărână, ci din metale eterne și materiale plastice în care partea noastră imaterială – adică mintea, va migra. Își va găsi o cochilie sau un trup diferit, dar mult mai bun decât cel format din carne și oase astăzi, și care nu este suspus putrezirii. Tentația e imensă, iar tehnologia face acest vis incredibil de ispititor.

Aceste noțiuni, plus originea ideilor transumaniste, cât și conflictul lor cu valorile creștine și biblice, sunt subiectul a două cărți recent publicate. Prima e Against the Machine: On the Unmaking of Humanity (autor Paul Kingsnorth), iar a doua The Transumanist Temptation / Tentatia Transumanista (autor Grayson Quay). O excelentă recenzie a celor două cărți a fost recent publicată de Edward Feser, el însuși autorul unei cărți privind subiectul, cu titlul Immortal Souls / Sufletele nemuritoare. 

Recenzia accentuează și două alte puncte extrem de importante pentru noi, cei astăzi încă în viață și în trupuri făurite din țărână: (1) inevitabilitatea marșului transumanist spre anihilarea ființei umane; și (2) lipsa de voință politică pentru a opri puternica tentație transumanistă.

Singura alternativă pentru oprirea acestui marș spre anihilarea speciei umane de tehnologie, este reînvierea creștinismului și întoarcerea societății la valorile creștine.

Redau, în limba română, câteva paragrafe relevante din recenzia cărții. Ea poate fi accesată în întregime aici: https://claremontreviewofbooks.com

***

Fenomenul contemporan al transumanismului – subiectul unor cărți noi și revelatoare, semnate de Grayson Qua și Paul Kingsnorth – își are rădăcinile în viziunea mecanicistă asupra lumii și în teoria computațională a minții. Ideea fundamentală a transumanismului este că ființele umane pot și trebuie – nu doar în teorie, ci acum și în practică – să depășească limitele propriei naturi. (…)

După cum susține Quay în lucrarea *The Transhumanist Temptation* („Ispita transumanistă”), fenomenul transgender reflectă o mentalitate esențialmente transumanistă. La fel stau lucrurile și în cazul utilizării pe scară largă a anticoncepționalelor, al fertilizării in vitro și al modificărilor corporale radicale realizate prin chirurgie estetică. Dacă în prezent aceste din urmă practici par multora mai puțin extreme decât prima, acest lucru se datorează faptului că premisa de bază a transumanismului – ideea că nu există scopuri sau finalități prescrise de natură, astfel încât singurele scopuri cărora trebuie să ne conformăm sunt cele pe care ni le alegem singuri – a pătruns profund în mentalitatea occidentală modernă. Transgenderismul nu face, pur și simplu, decât să ducă aceste implicații radicale până la capăt, într-o manieră mai consecventă. (…)

Rezultatul este un spațiu public din care religia și prezumțiile morale tradiționale au fost tot mai mult excluse, lăsând loc hegemoniei economiei de piață, văzută drept sursă de satisfacere a dorințelor individuale. Legăturile locale și particulare care, de-a lungul celei mai mari părți a istoriei umane, au definit viața obișnuită — față de familie, biserică, tradiție, comunitatea locală, națiune, ba chiar față de pământul însuși — s-au dizolvat în mare măsură. Vidul astfel creat a fost umplut de o cultură a consumului care reflectă și consolidează acest individualism liberal, de corporații care profită de pe urma lui, de guverne care îi impun și îi răspândesc hegemonia, precum și de partide politice care concurează pentru a-l gestiona. (…)

După cum descrie Quay, stadiul final imaginat va consta în fuziunea minților noastre cu această tehnologie, prin intermediul unor dispozitive de „realitate augmentată” care filtrează și transformă percepția noastră asupra obiectelor fizice din jur, prin imersiunea în lumi virtuale și chiar prin transferul conștiinței umane în spațiul cibernetic.

Ceea ce transumanismul încearcă să construiască prin intermediul forțelor economice, al structurilor politice și, în prezent, al tehnologiei, este un nou tip de ființă umană — dezrădăcinată din natură, din istorie, din spațiu și chiar din propriul corp —, dedicată eliberării de orice limitări și suferințe, precum și satisfacerii tuturor dorințelor prin recrearea neîncetată a sinelui. (…)

Deși transumanismul se prezintă drept o descoperire științifică, el nu este, în realitate, așa ceva. Este, mai degrabă, o nouă concepție filozofică despre natură — o concepție care, totuși, i-a ghidat pe oamenii de știință moderni în stabilirea aspectelor naturii care merită studiate și în interpretarea rezultatelor obținute. Teza conform căreia mintea ar fi un fel de software — care stă la baza atât a încercării de a asimila gândirea umană viziunii mecaniciste asupra naturii, cât și a ideii că inteligența artificială este, la propriu, inteligentă — reprezintă, de asemenea, o teorie filozofică pe deplin discutabilă, nicidecum un fapt științific. (…)

Însă, la un nivel și mai profund decât chestiunile filosofice, se află semnificația teologică a transumanismului. Autorii noștri avertizează că ceea ce ne propune acesta este același lucru pe care șarpele l-a oferit primilor noștri părinți în Grădina Edenului: „Veți fi ca niște dumnezei”. „Mașina” reprezintă o apostazie de la rădăcinile biblice și creștine ale Occidentului, precum și înlocuirea acestora cu ceea ce poate fi considerat o religie nouă și falsă. Atât Kingsnorth, cât și Quay merg până acolo încât sugerează că, în spatele unora dintre manifestările mai extreme ale transumanismului, s-ar putea afla o influență demonică propriu-zisă. (…)

Quay vede în transumanism o contrafacere seculară a doctrinei creștine, conform căreia, prin harul divin, putem fi înălțați către un destin ceresc ce depășește ceea ce natura noastră ar putea atinge prin propriile forțe. Ambii autori par să considere că o renaștere amplă a credinței creștine este necesară pentru a contracara transumanismul. Acest lucru ar putea părea o cauză pierdută. Dar, la urma urmei, obținerea victoriei supreme în fața unei înfrângeri zdrobitoare, aparent inevitabile, cauzate de puterea lumească, constituie însăși esența istoriei Bisericii primare și a Întemeietorului acesteia.

Peter Costea