Trăim adesea prinși în mijlocul unor negocieri riscante: încercăm să negociem cu lupul pentru a salva mielul. Însă o astfel de încercare, în natura căzută în care ne aflăm, se dovedește de fiecare dată un eșec total. Ar fi mult mai simplu să refuzăm orice tratative cu cel care ne-a vândut și ne-a alungat din Paradis, alegând, în schimb, să vorbim și să negociem cu Păstorul. Doar Păstorul știe cum să salveze mielul, niciodată lupul!

Prima negociere din istorie s-a consumat atunci când cel mai frumos cuplu — doi oameni fericiți, care nu știau ce înseamnă durerea, suferința și necazul — s-a aflat în fața unei alternative. N-au realizat atunci cât de gravă era situația și n-au prevăzut riscul uriaș asupra vieții lor; cu toate acestea, au prins oferta în grabă și… duși au fost, afară din Eden! Cuvântul rămâne însă cuvânt, iar cu Dumnezeu nu te poți juca.

Primii oameni au avut în față marea răscruce: să asculte Adevărul sau să creadă minciuna celui mai perfid negociator. Au ales calea mai scurtă și plină de senzațional: „Femeia însă a văzut că pomul este bun de mâncat și plăcut la vedere și vrednic de dorit, pentru că dădea știință…”

N-au anticipat abisul riscurilor la care se expuneau, dar cui îi mai păsa ce va fi mâine? Prezentul devenise totul, euforia de moment era singura căutată, iar restul își pierduse importanța. Urmările acestui risc asumat s-au văzut imediat: lipsa unei comunicări autentice cu Creatorul, alungarea din zona mirifică a Edenului și o pedeapsă reală pe care o resimțim și noi. Până astăzi, suntem tributarii unei alegeri pripite, orbite de mirajul senzaționalului.

Este vreo diferență astăzi față de ce s-a întâmplat atunci în istorie? Mai este ceva nou sub soare? Nu, istoria se repetă cu fiecare dintre noi, în parte. Ce au făcut ei, aș fi făcut și eu. Port în mine sâmburele păcatului care încolțește tăcut și rodește amar; nu există nicio diferență. Natura în care m-am născut este căzută. Totuși, această natură pervertită poate fi reabilitată și repusă într-o nouă formulă, iar ea poartă un singur nume: Hristos!

Dacă am reuși să așezăm acest principiu în fiecare domeniu al vieții, dacă am înțelege mesajul ascuns în spatele ispitelor, am scăpa de multe dureri de cap și de riscuri majore. De preferat ar fi să nu riscăm prea mult în viață! Au fost alții care au trecut deja pe aici, pe aceste poteci periculoase, și acum strigă în gura mare să nu pășim pe acolo, pentru că este cumplit de dureros. Înțeleptul învață din greșelile altora; neînțeleptul nu învață niciodată, le experimentează pe toate pe propria piele și, la final, moare tot fără pricepere.

Prin urmare, ideal ar fi să fim extrem de atenți cu cine negociem și ce țel ne-am stabilit în viață. Dacă vrem să salvăm mielușeii din jurul nostru, să nu riscăm inutil. Cunoscutul scriitor Ion Creangă ne-a ilustrat sugestiv acest adevăr în povestea lui: cât de greșit și de riscant este să pornești tratative cu lupul! Acesta nu va urmări niciodată binele tău, ci își va căuta întotdeauna doar interesul personal.

Să ținem, așadar, aproape de Păstor. Lângă El suntem în siguranță, iar El îl ține pe lup la distanță de turmă. Doar cu El vom fi ocrotiți; singuri, vom fi din nou păcăliți, răniți și lăsați afară din Eden!

Rămâneți cu Păstorul, nu veți fi dezamăgiți niciodată!

Sorin Cigher
31 octombrie 2026, Sibiu