%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Un pastor crește odată cu comunitatea pe care o slujește. El nu e (super)dezvoltatul priceput la toate și nici (super)spiritualul eliberat de tot ce e firesc.
Da, trebuie să fie "pildă turmei", și mai ales vrednic "de încredere, care să fie în stare să învețe pe alții" etc., dar aceste calități nu îl transformă în (super)alesul divinității, care poate face ce vrea, când vrea și cum vrea.
Pastorul depinde de comunitatea locală, are nevoie de "forța" ei, tot așa cum un organ al corpului depinde de celelalte organe. El este primul, dar nu în sens lumesc, căci cine vrea să fie primul trebuie să fie slujitorul tuturor, spunea Hristos. Cel dintâi poate fi, cu siguranță, dar...cel dintâi dintre cei păcătoși.
Pastorul este un păcătos salvat prin har, care se pocăiește zilnic (Doamne, ajută-mă!), și care îi ajută pe alții să se pocăiască, în funcție de lumina pe care o primește de la Duhul Sfânt. Un pastor pocăit crește în credință și în înțelepciune, iar în felul aceasta își va putea ajuta comunitatea să crească în har.
