%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Bine-cunoscuta activistă pro-viață, Lila Rose, a devenit pasionată de mișcarea pro-viață încă din copilărie, după ce a citit o carte „A Handbook on Abortion”. Imaginile grafice au lăsat-o cu inima frântă, acesta fiind impulsul pentru eforturile ei naționale de a salva viețile copiilor.
Rose, acum în vârstă de 32 de ani, a povestit într-un interviu pentru The Christian Post reacția pe care a avut-o citind cartea scrisă de fondatorii National Right to Life. A fost un exemplu „puternic de frângere a inimii și e important să ne lăsăm frânți de ceea ce se întâmplă.”
După contactul cu „A Handbook on Abortion”, Rose a continuat să se intereseze în privința problemei avortului, datorită abonării părinților ei la newsletter-ul „National Right to Life”. Pasiunea ei a determinat-o să înceapă un grup pro-viață în liceu pe care l-a numit „Live Action”. Ea a început în cele din urmă să facă prezentări în privința ororilor avortului ținându-le peste tot în orașul ei natal și a început să țină manifestații în fața clinicilor de avort.
Rose și-a continuat activismul pro-viață în facultate, dându-se drept o fată însărcinată, pentru a documenta interacțiunea cu cei de la Planned Parenthood. Ca adult, ea a petrecut foarte mult timp susținând în scena politică de la Capitol Hill legislația pro-viață și a devenit una dintre cele mai cunoscute persoane din mișcarea pro-viață.
Fondatoarea și președinta proiectului „Live Action” și-a scris acum propria carte, „Fighting for Life: Becoming a Force for Change in a Wounded World”, în care oferă sfaturi pentru cei interesați să se alăture mișcării pro-viață și emite un apel pentru pastori și biserici să-și înceapă propriile slujiri pro-viață. În carte, Rose detaliază și ce a determinat-o să se convertească la catolicism.
Iar faptul că „avortul nu a fost aproape niciodată un subiect de discuție în biserica în care a crescut”, Rose a spus celor de la CP că bisericile și oamenii de credință au un rol important în mișcarea pro-viață. „Eu cred că biserica, chiar și creștinii de rând, se tem să stârnească conflicte. Le e frică să nu jignească... și mulți nu sunt educați în această privință.”
„Ei nu înțeleg exact ce se întâmplă. Ei simt că ceva nu e în regulă în cultura noastră, sunt probleme, dar suntem atât de desensibilizați. Astăzi, suntem atât de confortabili din multe puncte de vedere încât uneori nu vedem bătălia care face atâtea ravagii”, a adăugat ea. „Deci, absolut, biserica are un rol. Dar... în cazul în care pastorii noștri nu confruntă subiectul și nu predică adevărul în diminețile de duminică și ... dacă biserica noastră nu are o slujire pro-viață, schimbarea începe de la noi.”
„Una e să stai să te plângi de asta... sau să cazi în drepresie. Dar putem intra în acea bătălie, ne putem implica, ne putem întâlni cu pastorul nostru și să-l sprijinim și să-i spunem „te susținem... avem nevoie să auzim lucrul acesta de la tine. Putem ieși și să lucrăm pentru a începe o lucrare pro-viață în biserica noastră, ne putem implica ca voluntari într-o organizație pro-viață, putem ieși și să-i învățăm pe alții”.
„Așadar, accentul acestei cărți este ... Există atât de multe probleme în lume. Răspunsul ești tu”, a afirmat ea. „Da, am ajutat la crearea problemelor, dar Dumnezeu ne-a dat talente și daruri pentru a rămâne fermi în confruntare, fiecare dintre noi, ca persoane unice și individuale, ne putem ridica și să răspundem nevoilor lumii, dar acest lucru depinde de noi să o facem. Și cel mai frumos lucru este că, atunci când facem asta, când ne ridicăm și răspundem crizelor din lume și luptăm pentru problemele care contează cel mai mult, noi înșine suntem schimbați în bine. Devenim tot mai mai mult oamenii care suntem meniți să fim”.
Rose atribuie convingerea ei pro-viață creșterii sale într-o familie creștină de opt persoane din San Jose, California. „Am fost crescută într-o ... familie foarte credincioasă care ne-a învățat despre dragostea lui Dumnezeu, iar în cazul meu acolo m-am format ... acolo mi s-a format convingerea pro-viață. ... Când știi că Dumnezeu te iubește și creează copii din dragoste, este greu de imaginat că ai accepta vreodată avortul”.
De-a lungul adolescenței și a anilor de facultate, Rose a pornit într-o călătorie religioasă în care „a avut îndoieli” și s-a luptat să înțeleagă „ce înseamnă să-ți trăiești cu adevărat credința?” Ea a spus pentru CP că „După foarte mult studiu și cercetări în timpul facultății, am ajuns în Biserica Catolică și abia atunci credința mea a prins rădăcini; mi-am aprofundat și mai mult angajamentul.”
Rose detaliază în carte „îndrumarea spirituală” pe care a primit-o și care a ajutat-o să „înțeleagă învățăturile Bisericii”. Ea a descris atunci când „a primit Euharistia” un „mod intim și frumos” de a-L primi pe Isus care „m-a întărit într-un mod deosebit”.
Ca o persoană convertită la catolicism care își practică credința cu pasiune, Rose a recunoscut că „a face parte dintr-o comunitate religioasă este incredibil de important”, dar a subliniat că familia este o instituție asemănătoare, dacă nu chiar mai importantă pentru transmiterea mesajului pro-viață.
„În cele din urmă, totul se reduce la părinții care își educă copiii. Și pentru a face asta, părinții trebuie educați. ... Nu se pot aștepta să-și trimită copiii la școală, chiar dacă e... o școală privată creștină și să se aștepte să fie educați în privința credinței și a moralității lor.”
„Părinții sunt educatorii principali ai copiilor lor”, a insistat ea, caracterizând familia ca fiind „biserica naturală” unde „credința și dragostea sunt învățate pentru prima oară”. „Acolo cred că trebuie să aibă loc prima educație”, a adăugat ea.
Ca studentă a homeschooling-ului care a avut „un fel de experiență hibrid în liceu” prin participarea la ore la un colegiu din apropiere, Rose a spus ea a fost capabilă să păstreze o „distanță față de presiunea anturajului pe care ar putea să o aibă un elev de liceu.”
Vorbind despre activismul pro-viață, Rose a recunoscut că, deși este greu să „te ridici pentru ceea ce este corect într-o cultură care acceptă ceea ce este greșit, merită!”
„Da, s-ar putea să începi și să te simți singur pentru că uneori când iei inițiativa de a-ți apăra cauza, de a te ridica să susții viața, poate te trezești singur. Și trebuie să fii dispus să faci asta... S-ar putea să simți că ești singura persoană din liceu care este pro-viață, dar îți garantez că sigur mai există cineva.”
Rose a caracterizat primele sale întâlniri „Live Action” din liceu ca fiind „singuratice și copleșitoare, pentru că au existat momente în care nimeni nu venea la întâlniri. ... Am simțit că... nimeni altcineva nu acorda atenție ... în San Jose ... și nu se întâmpla mare lucru.” Cu toate acestea, Rose a explicat: „cu cât continuam mai mult, cu atât îi vedeam și pe ceilalți care au început deja să fie pasionați și deveneau tot mai pasionați.”
Rose a evidențiat puterea „unei singure persoane dispuse, chiar dacă genunchii ei tremură, să se ridice și să spună adevărul, să se ridice și să iasă acolo, să iasă din zona lor de confort”.
„O persoană o poate inspira pe următoarea și ea la rândul ei pe alta. E o reacție în lanț și apoi, înainte să-ți dai seama, sunt milioane ca tine. Așa se construiesc mișcările și asta s-a întâmplat în mișcarea pro-viață”.
Activista pro-viață și-a exprimat recunoștința pentru „milioanele de oameni care s-au alăturat mișcării”, pe care i-a descris ca fiind „bărbați și femei obișnuiți ... care spun doar că e de-ajuns. Voi intra în luptă. Aceasta este bătălia pentru drepturile omului din zilele noastre. Nu voi sta pe margine; Voi intra în luptă.”
Bazându-se, pe de-o parte, pe experiența ei de la Universitatea de stânga din California, Los Angeles, Rose crede că mișcarea pro-viață are mult mai mult sprijin și mai puțină opoziție decât își dau seama mulți oameni.
„Mi-am dat seama că problema nu erau de fapt studenții pro-avort. De fapt, mulți dintre ei au fost pro-viață sau într-adevăr deschiși la perspectiva pro-viață. Doar că n-au mai auzit-o până acum. Dar era adevărat că o mulțime de oameni din facultate, profesori, administratori, ... asistenta șefă a Centrului de Sănătate din Campus, erau pro-avort.”
„Acest lucru s-a dovedit a fi adevărat în toată țară. Există instituții, mediul academic și mass-media, și cel de divertisment și multe companii tehnologice, marile companii de social media și Google, ei erau acei oameni puternici care sunt pro-avort. Dar oamenii obișnuiți nu sunt. Ei recunosc, mai ales atunci când devin informați, ei recunosc că ... Aceasta este o violență împotriva unui copil, împotriva unei vieți umane. ... Acest lucru nu ar trebuit sărbătorit sau promovat”.
Când a fost întrebată ce a motivat-o să scrie cartea în acest moment, Rose a susținut că „țara noastră se află la o răscruce de drumuri”
„Trebuie să decidem ce fel de cultură vom fi, de asta au nevoie oamenii să fie convinși și să aibă putera să se ridice și să spună că vrem să facem țara dreaptă și iubitoare. ... Evident, lupta pentru viață, înseamnă să ne ridicăm și să spunem că trebuie să oprim avortul și să ne asigurăm că fiecare copil este în siguranță”.
Deși ea a spus că a scris cartea în ani de zile, Rose a explicat că „în luna de dinaintea alegerilor ... după nașterea fiului meu, atunci mi-am revărsat inima și am scris-o.” În plus față de „alegerile fără precedent”, adică „multele ... polarizări care au avut loc în țara noastră”, ea a mai menționat și „bătăliile reale dintre viață și moarte care se dau chiar acum” și „răul real din lume care trebuie confruntat” ca factorii care au inspirat-o să scrie cartea.
„Nu mai este timp să stai pe margine. Nu ne putem preface că nu există o bătălie în care să nu ne implicăm, și am scris această carte pentru a concentra lupta pentru subiectele care contează cel mai mult.”
„Lupta pentru viață” va fi lansată pe 4 mai.
Traducere și adaptare: Prodocens Media
