Hmmm! Deja nu mai vorbim de o ”alunecare”, de o ”neveghere”, de o ”ispită” apărută deodată în drum, este vorba de perseverență în păcat, de strategii de ascundere, de ipocrizie și duplicitate dusă la un nivel de artă și nu este vorba de o cucoană cu vreo 20 de ani mai tînără, care trebuia consolată, de vreo văduvă însingurată ... ci este vorba de o tînără, care i-ar fi putut fi nu fiică, ci nepoată.
Și nu este vorba de mărturisire din proprie inițiativă, din cîte se pare, lucru pe care l-am sperat și care ar mai fi salvat din stricăciuni.
Nu, omul a mărturisit DUPĂ ce a fost amenințat de tatăl fetei!
Probabil că aceasta este partea cea mai tristă dintre toate!
Să ne cutremurăm!!!
Vezi si:
Diavolul este șiret și și-a ascuțit armele pe oameni deștepți ca Solomon, talentați ca David, puternici ca Samson, credincioși ca Avram, isteți ca Iacov. Să nu ne subestimăm adversarul, da, este șmecher, dar nici cu omul nu îmi este rușine...
Uneori cred că dracu stă cu mîinile în sîn și se uită la Dumnezeu ridicînd din umeri a nevinovăție și spune... Luminăția Ta, sînt eu tatăl minciunii, dar chestia asta nici măcar mie nu mi-ar fi trecut prin cap...
Nu pot decît să îmi recit din nou unul dintre versetele preferate din Sfintele Scripturi: ”Inima omului este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea!”