JURNAL AFRICAN | EPISODUL 1

Accra, Ghana | 13 octombrie 2026

Pe 13 octombrie 2026, am pășit pentru prima dată pe continentul african. Am aterizat la Accra, capitala Ghanei, cu emoția și curiozitatea omului care ajunge într-o parte a lumii pe care până atunci o cunoscuse doar din povești, imagini și relatările altora.

Era târziu în noapte. Primul contact cu Africa nu a fost deloc diferit de ceea ce întâlnisem în alte mari orașe ale lumii. Multe lumini, un aeroport modern, asemănător celor occidentale, apoi un hotel confortabil, care nu-mi dădea nicidecum sentimentul că mă aflu într-o lume atât de diferită de cea de acasă.

Dar dimineața avea să schimbe totul.

Când am ieșit pe străzile orașului Accra și am început să descopăr viața de zi cu zi, am trăit un sentiment greu de descris. A fost aproape un șoc.

Străzi aglomerate, un trafic sufocant, nenumărate mașini, majoritatea de fabricație asiatică, și, mai presus de toate, foarte mulți oameni care păreau să ducă o luptă zilnică pentru supraviețuire.

Sărăcia era vizibilă la tot pasul.

M-a impresionat în mod deosebit mulțimea oamenilor care încercau să vândă câte ceva. Pe marginea drumurilor, printre mașini, la intersecții, peste tot era cineva care oferea o marfă, sperând să câștige ceva pentru ziua respectivă.

Nu voi uita prea curând imaginea femeilor care purtau pe cap greutăți impresionante, mărfuri pe care le transportau și le vindeau cu o îndemânare uimitoare. În spatele acestor imagini am văzut nu doar sărăcie, ci și multă muncă, demnitate și dorința de a merge mai departe.

Privind toate acestea, un singur gând mi-a venit în minte, transformat aproape fără să-mi dau seama într-o rugăciune:

„Doamne, Îți mulțumesc pentru locul în care m-ai așezat să trăiesc!”

Noi, în România, ne plângem adesea. Suntem nemulțumiți de multe lucruri și, uneori, uităm cât de mult avem. Desigur, și acasă există probleme, lipsuri și nedreptăți. Dar întâlnirea cu această realitate din Ghana m-a făcut să privesc altfel lucrurile.

Am înțeles încă o dată că ceea ce pentru noi pare firesc, pentru alții poate fi un privilegiu.

Nu pretind că am cunoscut Ghana în câteva zile și nici că imaginile văzute pe străzile capitalei definesc o țară întreagă. Dar prima mea întâlnire cu Africa mi-a oferit deja o lecție profundă.

Uneori trebuie să ajungi departe de casă ca să înțelegi mai bine cât de multe motive ai să fii recunoscător pentru ceea ce ai acasă.

Nelu Filip