.gif)
%20%23%20MM.gif)
1. Lucrurile nu dăinuiesc, relațiile da
Ascultați mărturiile supraviețuitorilor, a celor evacuați din calea apelor și veți vedea că ceea ce contează cu adevărat sunt oamenii. Nimeni nu plânge după telefonul mobil sau mașina distrusă de apă. Dacă sunt îndoliați, este pentru că au pierdut oameni dragi. Dacă se bucură, este pentru că oamenii dragi lor au fost găsiți.
Să ne reamintească oare Isus că oamenii contează mult mai mult decât lucrurile? Într-o vreme în care avem mai multe super-market-uri decât școli, mai multe datorii decât salarii, mai multe haine de purtat decât ocazii de-a o face, se poate ca mesajul lui Cristos pentru noi să fie: "căci viața cuiva nu stă în belșugul avuțiilor lui". Sau: "la ce i-ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă și ar pierde sufletul?"
Catastrofele au un fel al lor de a ne dezlipi degetele de toate posesiunile pe care le adorăm. Ceea ce era prețios cândva acum nu înseamnă mare lucru; ceea ce ignoram cândva are acum o semnificație eternă. Gândește-te ce contează cel mai mult pentru tine.
2. Suntem cu toții în aceeași barcă a vieții
Am văzut și încă vedem cum umanitatea se poate mobiliza și poate ajuta în caz de dezastru. Salvatorii nu au discriminat pe nimeni pe criterii de de culoare a pielii. Aceștia nu i-au întrebat pe cei care aveau nevoie de ei ce partid politic susțin. Elicopterele nu au fost disponibile numai pentru cei bogați sau educați. Oamenii se adună pentru a ajuta oameni.
Cu toate acestea, nu trebuie ca un dezastru să ne dea imboldul de a-i ajuta pe ceilalți. Poate cineva de la birou ar avea nevoie de ajutorul tău. Ei nu sunt izolați în casele lor sau în centre de ajutor, dar se prea poate să aibă de luat o decizie care presupune o luptă. Poate cineva din cartierul unde locuiești are nevoie de un prieten. Nu și-a pierdut casa dar poate și-a pierdut direcția. Să lăsăm catastrofele să ne reamintească: toți suntem în aceeași barcă a vieții.
3. Lumea aceasta este defectă structural, dar următoarea va funcționa
"Noi știm că, până acum, întreaga creație geme și suferă durerile nașterii", spunea apostolul Pavel. Creația este în al treilea trimestru de sarcină. Durerile nașterii trebuie să preceadă o viață nouă. În timpul durerilor nașterii, mama își concentrează toată atenția pe rezultatul final: momentul când îl va avea în brațe pe frumosul ei bebeluș. Ea știe că durerile nașterii au un final; este adevărat că cu cât se apropie mai mult momentul nașterii durerile se intensifică.
Lumea noastră experimentează o serie de dureri ale nașterii în ultimele zile. Nu am căderea să afirm că într-una din aceste zile va reveni Domnul. Dar următorul lucru îl cunoștem cu toții: este începutul sfârșitului și începutul unor noi începuturi. Calamitățile și catastrofele trebuie să se întâmple înainte de nașterea noii lumi. Între timp haideți să fim atenti la mesajul Domnului Isus.
Domnul Isus a evidențiat acest adevăr într-unul dintre ultimele sale mesaje. Referindu-se la faptul că frecvența dezastrelor va crește a adăugat: "Vedeți să nu vă neliniștiți". Isus a ales un cuvânt robust pe care nu-l mai folosise înainte: "alarmat". Cuvântul a (se) alarma are sensul de "a vărsa lacrimi, a plânge cu glas tare". Parcă îl vedem pe Isus povățuindu-i pe ucenici: "Nu vă ieșiți din minți când vin necazurile". Isus nu a promis niciodată că lucrurile rele nu se vor întâmpla. Dar se vor întâmpla pentru o vreme.
Ceea ce salvatorii fac pentru oamenii din Germania, Dumnezeu va face pentru tine. El a intrat în lumea ta. El a coborât o frânghie în viața ta scufundată în mocirla păcatului. El va fi Salvatorul tău, tu trebuie pur și simplu să faci ceea ce mulțimea de oameni în așteptarea evacuării fac acum, permite-I să te ridice. Ia aminte la învățăturile catastrofelor și lasă-le să îți reamintească cât de valoroase sunt relațiile, oamenii, și, mai mult decât orice altceva, nădejdea cerurilor.
