Pesach este un cuvânt în ebraică care se traduce prin Paște . Termenul are ca rădăcină cuvântul pasach care înseamnă a ocoli, a evita. Pasach este un termen referitor la ocolirea caselor evreilor care aveau sânge de miel pe ușiorii ușii lor în noaptea când au murit întâi născuți ai egiptenilor, înainte de a ieși din Egipt (Mitzrayim).
Pentru că în lumea credincioșilor neevrei în Yeshua Ha'Mashiach nu se prea cunosc detaliile și contextul evreiesc al sărbătorii și al desfășurării evenimentelor din noaptea trădării Lui Yeshua, vom prezenta pe scurt introducerea acestor evenimente și apoi derularea serii respective în contextul evreiesc.
În contextul sărbătorilor anuale poruncite de Adonay (Dumnezeul lui Israel), avem patru sărbători de primăvară și trei sărbători de toamnă. Primele patru sărbători au fost împlinite de Yeshua Ha'Mashiach la prima Lui venire, iar cele trei de toamnă vor fi împlinite începand cu revenirea Lui.
Primele patru sau cele de primăvară sunt Pesachul (Paștele) , care corespund cu tăierea mielului, adică sacrificiul Lui Yeshua Ha'Mashiach, Chag ha'matzot (Azimile) , care sunt Trupul Lui care era fără păcat și „na văzut descompunere”, Bikurim (Primele roade) , care sectorul învierea lui și Shavuotile ( Săin și Shavuot) salvarea/mântuirea a fost revarsată peste primii credincioşi prin Ruach Ha'Kodesh (Duhul/Spiritul Sfânt).
De observant este faptul că Chag ha'matzot (Sărbătoarea Azimilor) ţinută şapte zile după tăierea mielului, iar noi ştim că Mielul nostru a înviat după trei zile. Atunci se ridică întrebarea: de ce Azimile mai țin încă patru zile? Răspunsul este că în Trupul Lui înviat, care este o azimă (fără păcat), am fost introduși și noi ca și membre/organe și am devenit și noi azime datorită Trupului Său. Deci suntem „continuarea” fizică a învierii Lui aici pe pământ.
În primul rând am menționa faptul că sărbătoarea Pesach trebuia să aibă loc în date de 14 Nisan al calendarului lăsat de Creator. Iar, conform Scripturilor, din ziua de 13 se curăţau toate produsele de panificaţie cu aluat sau dospite, în zilele noastre incluzând şi drojdia, bicarbonatul de sodiu, oţetul etc. Iar în 1Kor. 5:6-8 scrie: „... Nu știți că puțină drojdie dospește toată frământătura? ci cu azimele sincerității și adevărului.” Acest pasaj nu vorbește despre aplicarea spirituală a principiilor sărbătorii în relațiile și viața credinciosului, dar și despre faptul că sărbătoarea trebuia ținută de către credincioșii evrei mesianici și neevrei. Într-o altă traducere apare: „să prăznuim dar praznicul” adică să „sărbătorim sărbătoarea” , citat care se referă clar la valabilitatea sărbătorii pentru toți credincioșii în Yeshua Ha'Mashiach.
Un alt lucru de menționat este că Yeshua a frânt o azimă din două motive. Primul motiv este acela că poruncă interzicea să fie ceva dopit, nu numai în casă, dar și în hotarele evreilor. Şi dacă Yeshua ar fi procurat (deşi i-ar fi fost greu) pâine dospită dintr-un oarecare motiv (pentru că nu avea motiv să facă asta), ar fi încălcat poruncă, şi dacă încălca poruncă era vinovat de păcat, şi dacă ar fi fost vinovat de un singur păcat nu mai putea să-şi stăpânească viaţa ca să răspundă pentru omenirea. Al doilea motiv este acela că azima reprezenta Trupul Lui fără păcat, iar pe noi, credincioșii în El, ne-a „inclus” în acest Trup al Său. Deci nu putea fi întinat Trupul Lui primindu-ne pe noi, păcătoşii, ci noi am fost curăţiţi şi am devenit azima prin adăugată la Trupul Său, ca şi în pasajul de mai sus.
Am dori să menționăm și despre ramurile de palmier dinaintea intrării Lui Yeshua Ha'Mashiach în Yerushalayim (Ierusalim) fapt că acest obicei provine de la sărbătoarea Sukot (Colibelor), așteptarea Lui Mesia este la punctul culminant și când se fac colibele și din ramuri de palmier, se leagă de palmier, care se îngrijește cu patrulea, simbolizând era Mesianică. Așa că, un ritual al unei sărbători care cade pe perioada de toamnă sa aplicat la intrarea Lui Yeshua Ha'Mashiach în Orașul sfânt, primăvara, ca semn că oamenii au crezut că El este Mesia și va instaura era Mesianică și eliberarea de sub romani.
În legătură cu ordinea ritualurilor din seara trădării, trebuie să știu că aproape toate elementele practice de pe vremea aceea s-au păstrat în obiceiul evreiesc până în zilele noastre.
În ebraică mulțimea ritualurilor care se practică de Pesach se numește seder (ordine). În primul rând, ritualul este condus de “capul familiei” care în cazul nostru a fost Yeshua Însuși. Apoi, în legătură cu așezarea întinsă în jurul mesei puse, la dreapta capului familiei era cel mai mic baiat (mezinul) care era „de serviciu” să pună întrebări. În cazul nostru e vorba de Yochanan (Ioan), de aceea Keyfa (Petru) când a vrut să afle cine-L va trăda pe Yeshua, ia transmite acest lucru lui Yochanan (Ioan). În seara respectivă, bazat pe porunca de a relata evenimentele legate de ieșirea din Mitzrayim (Egipt), trebuiau reluate în fiecare an, în fiecare generație, de aceea evreii puneau pe cel mai mic copil să pună „cele patru întrebări” legat de sărbătoare, la care mai târziu capul familiei răspunde.
Un alt aspect al ritualului sunt cele patru cupe de vin (pentru că interdicția legată de alimente fermentate se referă la produsele de panificație, nu și la rodul viței) pe care le consumă masa de seder sau cina de paști.
Și acum iată ritualul urmat de Yeshua Ha'Mashiach:
1. Capul familiei toarna prima cupă de vin și spune binecuvântarea pentru dedicarea întregii seri Lui Adonay (Domnul). Se numeşte cupa sfinţirii/dedicării.
2. Capul familiei se spală pe mâini și începe evenimentul prin a înmuia „ierburi amare”, în general pătrunjel, în apa sărată, care zone lacrimile și amărăciunea robie/sclaviei din Mitzrayim (Egipt). După acestea, în ritualul modern, se iau 3 azime, azima din mijloc se rupe în două jumătăți, din care o jumătate se ascunde prin casă. Acest obicei provine de la mesianici care „văd” pe Fiul în azima din mijloc și Trupul Său frânt și ascuns de evreii care încă nu cred în El.
3. Urmează cele patru întrebări puse de „cel mai mic”, descris în Yochanan (Ioan) 13:23.
4. Capul familiilor toarnă a doua cupă de vin și începe să înșire evenimentele legate de exod, ca răspuns la întrebări. Se enumeră și plăgile, de aceea aceasta este cupa judecății, după care se cântă Psalmii „Halel”, adică Psalmii 113-118.
5. Se fac pregătirile pentru cina propriu-zisă care începe cu spălarea mâinilor tuturor participanților, spălare care a fost completată cu spălarea picioarelor din partea Lui Yeshua Ha'Mashiach.
6. Se înmoaie o bucată de azimă în charoset (un amestec de mere, nuci și miere sau vin, care asigură mortarul sau cărămizile din Egipt) și se dă la fiecare. La acest moment La întrebat Yochanan (Ioan) pe Yeshua cine Îl va trăda. Yeshua, după ce ia spus, Sa întors cu bucata spre stânga Lui și ia dat-o lui Yehudah Ish K'riot (Iuda, bărbatul din Keriot). Yoch (Ioan) 13:21-27. După ce a luat bucata, a plecat de acolo.
ATENŢIE! La acest moment Seudat ha'Adon (Masa Domnului) încă NU a fost instituită, deci Yehudah nu a mâncat din ea.
7. „După cină” (Luk.22:20), așa cum spune și Noul Legământ, a luat cupă și a binecuvântat-o, apoi azima, și a instituit Seudat ha'Adon (Masa Domnului). Chiar dacă în Lukas (Luca) este menționat că El ar fi vorbit la prezent despre trădător, ca fiind încă prezent la masă, trădătorul nu a mâncat din elementele Trupului și Sângelui Său. Aceasta este a treia cupă, care se numește „cupa salvării/mântuirii”.
8. După acestea urma a patra cupă, cea a laudei, dar despre care Yeshua a zis că nu o va bea până când nu o va bea împreună cu ei în Împărăţie (Mat.26:29).
9. Tot ritualul se încheie cu cântece de laudă și anume din T'hilim (Psalmi) de la 115 la 118 (Merită citită să vedeți ce au cântat Yeshua și ucenicii Lui).
Ca încheiere menționăm că în tradiția modernă există o azimă (cea din mijloc), care este ruptă în două și a cărei jumătate se ascunde prin casă, a câte nume este afikoman. În mod interesant se spune că acest cuvânt nu este de origine ebraică ci grecească și provine din ikneomai care înseamnă „am venit”.
Chag Pesach sameach! Un Pesach fericit tuturor!



%20%23%20MM.gif)





