Articole Diaspora Română Creștină

Peter Costea ◉ Mormântul e aproape gata...

elefant.ro%20
evomag.ro%20
Peter Costea ◉ Mormântul e aproape gata...

Acum 25 de ani Occidentul a inceput sa-si sape propriul mormintul in China. Mormintul e aproape gata. In decembrie 2001, China a fost primita in Organizatia Mondiala a Comertului gratie naivitatii Administratiei Clinton si a EU. Redau in traducere romana, in intregime, comentariul din 16 noiembrie al Senatorului Sam Brownback, despre acel eveniment care s-a dovedit a fi dezastruos pentru Occident si America de Nord. In engleza, il puteti citi aici: https://www.foxnews.com

 

***

Am votat pentru deschiderea comerțului cu China. 25 de ani mai târziu, este timpul să corectăm acea greșeală. Statele Unite ar trebui să pună capăt relațiilor comerciale normale permanente cu China, daca Beijingul nu acordă libertate religioasă. În urmă cu douăzeci și cinci de ani, în decembrie 2001, China a aderat oficial la Organizația Mondială a Comerțului (OMC) și s-a integrat pe deplin în economia globală. Acest lucru a fost posibil doar pentru că, cu un an înainte (în 2000), Statele Unite au acordat țării comuniste statutul de relații comerciale normale permanente, oferind Chinei un nivel de acces la economia noastră rezervat, de regulă, prietenilor și aliaților, precum Marea Britanie și Israelul. Am fost unul dintre cei 83 de senatori care au votat în acest sens.

Privind în urmă, consider acum că a fost cel mai prost vot pe care l-am dat în cei 14 ani petrecuți în Senat.

De atunci, China a devenit o putere economică și militară. Și-a folosit acest statut în mod malițios, comițând genociduri îndreptate împotriva uigurilor, tibetanilor și practicanților Falun Gong. A organizat o alianță a regimurilor autoritare pentru a amenința lumea liberă și a facilitat încălcări ale drepturilor omului în întreaga lume. În prezent, își dezvoltă arsenalul nuclear, completându-l cu o flotă navală care a devenit deja mai numeroasă decât a noastră.

Permițând Chinei să adere la OMC, Statele Unite au comis o eroare fundamentală de politică. Am crezut — sau ne-am amăgit crezând — că o Chină comunistă, integrată în economia globală, va deveni mai deschisă și mai liberă. Am considerat că o Chină mai expusă la lumea liberă va fi atrasă, în mod natural, către libertate.

S-a dovedit a fi o eroare de calcul tragică.

A trecut de mult timpul să punem capăt accesului Chinei la relații comerciale normale permanente cu Statele Unite. Suntem angrenați într-un nou Război Rece. Nu am acordat niciodată Uniunii Sovietice statutul de partener comercial privilegiat. Nici măcar nu am luat în considerare acest lucru. Erau inamicul nostru declarat, iar noi ne aflam într-o confruntare clar definită pentru a stabili care sistem — dictatura comunistă sau democrația capitalistă — va ieși învingător.

Comuniștii chinezi au procedat altfel. Ne-au luat prin surprindere. Au simulat prietenia până când au considerat că sunt suficient de puternici pentru a ne contesta. Cu toate acestea, ei susțin că sistemele noastre nu se află într-un conflict ireconciliabil. Se plâng că SUA doresc doar să le limiteze creșterea și să le refuze locul care li se cuvine într-o lume multipolară.

Toate acestea nu sunt decât o mască pentru adevărata lor aspirație: dominația globală. Se află în război cu noi de decenii întregi, iar noi abia acum începem să realizăm acest lucru. Împiedicând accesul sovieticilor la piețele noastre, le-am limitat considerabil capacitatea de a-și finanța mașina de război. Când au avut nevoie de mai multe fonduri pentru a ține pasul cu consolidarea capacităților de apărare inițiată de președintele Ronald Reagan, economia lor nu a putut face față competiției, ceea ce a dus, în cele din urmă, la prăbușirea regimului.

Atunci am înfometat fiara. A sosit momentul să facem același lucru din nou.

Putem începe printr-o propunere adresată Partidului Comunist Chinez: garantați libertatea religioasă pentru toți cetățenii voștri, altfel vom iniția procesul de decuplare a economiilor occidentale de cea a Chinei. Să numim acest demers „Acordul de la Helsinki 2.0”.

Occidentul urmărește garantarea drepturilor omului în China, în schimbul menținerii accesului la piețele noastre. Acest lucru va stimula dezbaterile și va genera un impuls pentru reforme în interiorul Chinei. Pierderea accesului la piețele americane ar fi devastatoare pentru economia chineză. Pentru a-și păstra accesul la piețele noastre, China trebuie să înceapă să acorde drepturi fundamentale propriilor cetățeni.

Cei aproximativ 100 de milioane de creștini din China s-ar bucura nespus de dreptul de a-și practica credința fără restricții și fără privirea vigilentă și constantă a „Fratelui cel Mare”. Milioane de practicanți Falun Gong ar fi în culmea fericirii în fața unei asemenea perspective. Tibetul și Turkistanul de Est (Regiunea Autonomă Uigură Xinjiang) s-ar bucura enorm. Membrii acestor grupuri, inclusiv cei care au fost nevoiți să fugă, ar spera cu ardoare la o asemenea schimbare binecuvântată în patria lor. Mai mult, un astfel de demers ar aduce, pur și simplu, ceea ce am anticipat de la acordul comercial inițial cu China: o libertate mai mare pentru poporul chinez.

Dacă China refuză, acest lucru oferă un argument în plus Americii și Occidentului pentru a continua procesul de decuplare a celor două economii ale noastre. Aceasta ajută la explicarea, în fața publicului american, a motivului pentru care nu mai putem face comerț liber cu o Chină condusă de o dictatură comunistă brutală. Dacă cetățenii Chinei nu își pot alege în mod liber calea pentru propriile suflete, noi nu vom lua parte la finanțarea și sprijinirea unui guvern atât de crud și lipsit de compasiune.

Una dintre marile calități ale democrațiilor este capacitatea de a recunoaște, în cele din urmă, o greșeală și de a o corecta. Lumea liberă a comis o astfel de greșeală acum 25 de ani. Este timpul să o îndreptăm.

Despre autor: Sam Brownback a deținut funcția de ambasador cu însărcinări speciale pentru libertatea religioasă internațională (2018–2021) și este co-președinte al Summitului Internațional pentru Libertatea Religioasă.

Peter Costea