%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Am vorbit cu un tânăr care a vrut sa își ia viata, mi-a spus că groaza si regretul simțite când era aproape să moara sunt incredibil de înspăimântătoare si nu-s deloc cum se crede. Îmi spunea că nu simți doar o spaimă incredibilă a faptului că pierzi viața aceasta pământească, ci simți imediat o groază a iadului, o groază ca te duci spre o vesnicie de chin. Era incredibil de mulțumitor că a avut șansa să rămână in viata si să se împace cu Hristos pentru a nu mai ajunge în aceasta situație.
Am vorbit cu o mamă care si-a ucis copilașul prin avort, regretul că a făcut-o, durerea simțită după ce și-a condamnat copilul la executare, sunt de nedorit. Mai apoi coșmarurile, visele cu copilul pierdut, care pare că e în creștere în ciuda faptului că trupul i-a fost furat, căutarea disperată a iertării lui Dumnezeu, toate acestea sunt puține dintre lucrurile care apasă conștiința unei mame care-si ucide pruncul. Iertare există cu siguranță la Hristos, însă morala este că “avortul e crimă”, pentru că asta o spune cugetul unei mame după de a făcut-o și nu doar niște “moraliști”.
Am vorbit cu un tânăr care si-a înșelat soția si a pierdut-o pentru totdeauna, iar pe lângă asta si-a pierdut si copilașii, care nu-l pot ierta. Nici o femeie nu-l mai împlinește, deși a încercat sa își refacă viața cu multe, nici o pofta nu-l mai face fericit, deși are parte de multe, ci regretul distrugerii propriei familii îl urmărește ca un “parazit”, care îl lovește când îi e lumea mai dragă. Pică adesea pe gânduri si deapănă amintirile familiei pierdute, când e înconjurat de fericirea altora. El e undeva în trecut, captiv unui eșec. Se poate obține eliberarea, însă e de dorit să nu treci pe aici. Așadar, cea mai mare binecuvântare, bucurie, fericire si împlinire, este chiar in casa ta, chiar in patul tău si este soția/soțul tău.
Cu prețuire,
Toni Berbece
