Doi bărbați mi-au luat locul de parcare chiar în timp ce eu eram angajat în manevra de parcare, după care s-au dat jos din mașina si au vrut să mă ia la bătaie fără niciun motiv (sunt obișnuit cu astfel de pusee de ură contra mea, știind cât mă urăște Satana că-i distrug lucrările prin Hristos). Le-am spus să se calmeze că eu nu știu nici să mă cert si nici să mă bat cu ei, nici nu-mi doresc asta pentru că sunt pastor. Atunci unul dintre ei s-a dat un pas în spate si a început să-L înjure pe Hristos. Apoi s-a apropiat din nou si a vrut să ma lovească, dar imediat soția mea a apărut cu mașina în spatele lor, s-a dat jos și s-a băgat între mine si cei doi. Dumnezeu prin ea a băgat efectiv spaima în ei, au plecat imediat bombănind și spunând că dacă le facem ceva ne-au filmat si vor da filmarea la poliție, deși noi nicio clipă n-am fost o amenințare (știam ca îngerul Domnului e cu noi si ne va lua apărarea). Am simțit că atunci a intrat un duh de frica în ei. Însă ce am remarcat a fost cum Gabriela s-a băgat ca o leoaică între mine si acei bărbați plini de agresivitatea celui rău.
Atunci am realizat cât de multă forță poate pune Dumnezeu într-o femeie. O femeie e în același timp o armată plină de forță și cea mai gingașă ființă cu o mângâiere ca a unui fulg. Vocea ei poate fi autoritară ca un tunet sau dulce ca mierea. Mi-am dat seama că alături de Gabriela nu mă pot plânge, n-am de ce să mă vait, pot duce totul până la capăt pentru că Dumnezeu a pus în ea cu adevărat ajutorul potrivit. Dacă trebuie să ceri ceva în viata, cere o familie legată în trei, Hristos, bărbatul si femeia. Este unitatea înaintea căreia Diavolul nici măcar nu urlă, ci doar scrâșnește din dinti.
Te iubesc, Gabriela!
Cu aleasa prețuire,
Toni Berbece