
Transgenderismul se integrează perfect în agenda transumanistă, fiind o componentă esențială în planul – care, de ceva timp, se transpune deja în realitate – al modificării monstruoase a omului și realității pentru a ne aduce cât mai aproape de viitorul postuman visat de utopiștii tehnocrați. Aceștia se văd pe ei înșiși a fi întruchiparea supraomului, semnalat și prin cuvântul „trans”, semnificând această tranziție, de esență nihilistă, către o distopie antihristică, în care omul va renega pecetea chipului lui Dumnezeu.
La Nietzsche, voința de putere este principalul instrument în autorealizarea supraomului1, iar ea se traduce prin controlul total pe care acesta crede, în mod iluzoriu, că îl dobândește și îl exercită, având convingerea, demonic inspirată, că toate se află în stăpânirea sa absolută. Cu alte cuvinte, nimic nu este un dat (ceea ce implică ideea de dar, și anume viața, lumea, identitatea noastră, cu structura noastră fizică, psihică și sufletească, inclusiv voința și liberul nostru arbitru, sunt primite de la Dumnezeu, date, dăruite de El), ci totul este un construct, însemnând că natura umană poate fi schimbată permanent prin evoluție și prin acțiune revoluționară, așa cum visează neomarxiștii și camarazii lor de idei, tehnocrații transumaniști. Această acțiune revoluționară se manifestă, în realitate, ca ură față de natura umană, mai ales când aceasta din urmă opune rezistență schimbărilor imaginate și anunțate ca fiind inevitabile.
Continuarea pe www.activenews.ro