10 lucruri „obișnuite” pentru noi, dar de neimaginat pentru alții

În timpul călătoriei mele recente în Uganda, am realizat cât de multe lucruri considerate „normale” în România sunt, de fapt, privilegii rare sau chiar inexistente în multe părți ale Africii. Iată doar câteva exemple:

1. Biblia

Cartea pe care aproape fiecare român o are în casă, dacă și-o dorește, este o raritate în multe familii și biserici ugandeze. La Școala Creștină din Marumba, niciun copil nu avea o Biblie personală, iar chiar și dintre profesori, foarte puțini dețineau una.

2. Electricitatea

Ne-am obișnuit cu ea ca fiind garantată 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână. Acolo, nicio zi nu a trecut fără ca energia electrică să fie întreruptă pentru ore sau chiar pentru întreaga zi. Ba chiar și la aeroportul internațional se întâmplă pene de curent.

3. Apa potabilă

Am fost nevoiți să cumpărăm apă îmbuteliată, deoarece apa de la cișmea sau chiar cea de la robinet nu era sigură pentru consum. După câteva zile, am constatat că nici apa îmbuteliată nu se mai găsea în oraș. S-o fi consumat noi pe toată?! Majoritatea localnicilor nu și-o permit, iar uneori nu există apă deloc, nici măcar pentru duș sau toaletă.

4. Un dormitor decent

La liceul din Rukungiri, am intrat într-un dormitor cu 300 de locuri – peste 100 de paturi suprapuse, pe trei niveluri. Am încercat să-mi închipui ce înseamnă să locuiești într-un internat de fete sau băieți, împreună cu alți o sută sau două sute de liceeni. Tinerele fete dorm într-un spațiu strâmt, fiecare cu o mică valiză metalică la picioare, în care își păstrează câteva haine și caiete.

5. Biblioteci cu cărți creștine sau literatură universală

La Rukungiri Christian Secondary School, biblioteca conținea doar manuale școlare, unele incomplete. Nu am găsit nici urmă de literatură universală sau de autori africani. Nici în oraș nu am dat peste vreo librărie în adevăratul sens al cuvântului.

6. Igiena personală

Produse simple, precum bețișoarele de urechi, sunt un lux. La o școală biblică, am văzut studenți curățându-și urechile cu capacele de la pixuri. „Cabina de duș” este adesea o construcție improvizată: patru pereți fără acoperiș, o găleată cu apă și un butoi alimentat de la un pârâu din apropiere.

7. Îngrijirea medicală

Spitalele sunt rare, subfinanțate, iar medicamentele de bază lipsesc frecvent. Ni s-a spus că este posibil să cumperi medicamente contrafăcute din unele farmacii locale. Uneori, localnicii trebuie să parcurgă zeci de kilometri pentru o simplă consultație.

8. Educația – un privilegiu, nu un drept

Mulți copii nu pot merge la școală, fie din cauza taxelor, fie pentru că trebuie să muncească pentru a-și ajuta familia. Chiar și acolo unde există școli, lipsa resurselor, a uniformelor sau chiar a încălțămintei îi ține pe unii copii acasă.

9. Cunoașterea religioasă profundă

Deși religia face parte integrantă din viața cotidiană – Uganda fiind o țară preponderent creștină, cu inscripții religioase și rugăciuni afișate pe mijloacele de transport, clădiri, porți și instituții – totuși, cunoașterea autentică, profundă și personală a credinței este adesea superficială sau inexistentă.

10. Accesul la produse rafinate

Prin urmare, dieta este mai simplă și repetitivă. Bazele meselor: porumb (nsima sau posho), manioc, orez, fasole, piure de banane, sosuri de legume verzi. Proteinele (carnea de capră, vită sau pește) sunt scumpe, deci mai rar consumate, în special în zonele rurale.

Concluzie

Am redescoperit în Africa cât de multe „lucruri mici” sunt, de fapt, daruri mari. Faptul că ai lumină, o Biblie, apă curată sau o carte bună de citit – sunt motive reale de recunoștință, nu de indiferență față de Dumnezeu.

„Binecuvântează, suflete, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Psalmul 103:2)

Valentin Hrihorciuc