6 versete din Biblie pe care probabil că le citești greșit

Deschideți un dicționar și veți descoperi că multe cuvinte comune au adesea înțelesuri diferite. De exemplu: "Nu sunt cuvinte care nu au sens: Omul a lovit liliacul cu o bâtă (în engleză ambele cuvinte îngroșate se scriu la fel: ”bat”). Primul liliac este un animal nocturn, iar al doilea este un accesoriu sportiv. Știm după amplasarea și utilizarea fiecăruia dintre ele. Semnificațiile cuvintelor, frazelor și propozițiilor se bazează pe modul în care sunt folosite în diferite contexte.

Ce este contextul biblic și este acesta atât de important?

Pentru o interpretare biblică corectă, trebuie să ținem cont de clarificarea contextuală. Orice student al Bibliei înțelege că o parte esențială a studiului biblic este luarea în considerare a contextului. Studenții laici ai Bibliei interpretează adesea greșit Scriptura pentru că le scapă acest principiu foarte important: Contextul conduce. Acesta este de o importanță vitală atunci când interpretăm Scriptura.

Contextul biblic cuprinde patru domenii care au legătură cu un pasaj din Scriptură:

1. Cuvintele, propozițiile și paragrafele care îl înconjoară

2. Capitolul

3. Cartea

4. Întreaga Biblie

De asemenea, trebuie să se compare pasaje similare pentru clarificare și să se cerceteze contextul istoric, cultural și gramatical.

Este asta o muncă grea? Da. E veșnic importantă? Absolut.

Șase pasaje frecvent scoase din context și interpretarea corectă a fiecăruia dintre ele

Pe măsură ce investigăm fiecare verset, ne vom uita la contextul său pentru a discerne intenția autorului:

1. Psalmul 37:4: "Desfătarea ta să fie Domnul și El va împlini cererile inimii tale." (citat din versiunea NTLR în limba română)

Unii oameni folosesc acest scurt verset ca text de probă pentru a-și justifica dorințele de câștig lumesc (sănătate și bogăție).

Contextual, Psalmii vorbesc despre acțiunile lui Dumnezeu în creație și în istorie, precum și despre istoria lui Israel. Scopul lor? Să îndemne la o închinare corespunzătoare Domnului Dumnezeu. David a scris Psalmul 37, iar acesta se adresează omului. În el, David vorbește despre căile omului în contrast cu cele ale lui Dumnezeu, iar David Îl înalță pe Dumnezeu pe tot parcursul lui.

Desfătează-te în Domnul.

Această primă parte a versetului ne îndreaptă atenția către Dumnezeu. A te desfăta în El înseamnă că atunci când noi, creștinii, ne găsim plăcerea și bucuria în Dumnezeu, petrecem timp prețios cu El în Cuvântul Său și în comunicare cu El prin rugăciune. Nu putem să nu-L cunoaștem mai mult pe măsură ce o facem. Suntem schimbați (Romani 12:2). Îl iubim (1 Ioan 4:19) și dorim să Îi fim pe plac și (aceasta este avertismentul) devenim mai mult ca El (Romani 8:29; 2 Corinteni 3:18) și știm ce vrea El de la noi (1 Corinteni 2:16).

Așadar, știind toate acestea, a doua parte a versetului - "și El vă va da dorințele inimii voastre" - înseamnă că dorințele din inimile noastre devin dorințele Lui, și nu ale noastre. Ce transformare minunată!

2. Ieremia 29:11: "Căci Eu cunosc planurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, planuri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde." (NTLR)

Acest verset a fost inscripționat pe orice, de la panouri publicitare la autocolante pentru bara de protecție. A fost interpretat de populația generală (chiar și de necredincioși) ca însemnând că Dumnezeu are planuri de prosperitate pentru ei (de obicei în ceea ce privește finanțele).

În perioada 627-586 î.Hr., profetul Ieremia a scris cuvinte de judecată și promisiuni pentru un Iuda impenitent și rău (Ieremia 29:1) înainte și în timpul captivității lor. Ieremia a avertizat în repetate rânduri națiunea despre judecata viitoare dacă nu se pocăia.

Da, există speranță împrăștiată de-a lungul cărții, dar Dumnezeu l-a pus pe Ieremia să scrie despre modul în care El va tulbura planurile egoiste ale națiunii și le va anula visele.

Asirienii luaseră o mare parte din Israel în captivitate în Babilon. Cei care au rămas în Ierusalim au simțit că Dumnezeu i-a binecuvântat și i-a blestemat pe cei captivi. Ieremia a profețit, de asemenea, că Dumnezeu îi va aduna din nou în țara lor, dar nu după calendarul dorit de ei. În schimb, întoarcerea lor din exil avea să se întâmple la timpul, planul și scopul lui Dumnezeu. Pocăința lui Israel a fost cheia. Era de neconceput pentru evrei că Dumnezeu îi va "salva" prin captivitate și îi va binecuvânta în ea, deși mesajul lui Ieremia era clar.

Ieremia 29 se ocupă de binecuvântările promise de Dumnezeu națiunii, iar "aceste binecuvântări sunt o inversare sau o suspendare a blestemelor legământului din Deuteronom 28:30-34". Dumnezeu a promis că îi va aduce înapoi, iar acesta este contextul important al versetului 11. Potrivit lui Kevin D. Gardner în publicația Tabletalk Magazine, "contextul din Ieremia 29:11 indică faptul că nu este înțeles ca o promisiune înveliș de binecuvântare lumească".

Este acest mesaj pentru noi? Binecuvântarea nu ni se adresează direct nouă. Mesajul din Ieremia 29:11 a fost mai întâi pentru evreii aflați atât în exil, cât și în relativa siguranță din Ierusalim. Dumnezeul nostru suveran urma să Își împlinească promisiunile în timp ce ei priveau spre Isus - ceva ce Dumnezeu știa, dar evreii, în mod evident, nu știau. Dar pentru că Israelul va fi binecuvântat, iar noi, creștinii, suntem altoiți ca popor al lui Dumnezeu, vom avea parte de împlinirea finală viitoare a binecuvântării lui Dumnezeu în Hristos.

3. Isaia 53:5: "Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre; pedeapsa care ne dă pacea era peste El și prin rănile Lui suntem vindecați." (NTLR)

Mulți interpretează acest verset frumos despre Mântuitorul nostru Isus în sensul că Isus ne aduce vindecare fizică (pe pământ), deoarece El a luat asupra Sa toate rănile noastre.

Isaia a fost un profet pentru națiunea sudică a lui Iuda între anii 739-686 î.Hr. în timpul unei perioade de decădere spirituală a acestora, când regatele de nord și de sud erau împărțite. Profețiile sale includ pe cele despre viitoarea împărăție și despre Hristos. Piesa centrală strălucitoare a scrierilor lui Isaia este capitolul 53, referitor la Mielul lui Dumnezeu înjunghiat, în care găsim versetul de referință.

Acest verset indică o vindecare spirituală, nu fizică. Vindecarea lui Isus este o vindecare spirituală realizată prin jertfa Sa perfectă, iar noi cădem în harul și răscumpărarea Sa prin credință și ascultare (1 Petru 2:24). Suntem curățați de păcat - așa suntem vindecați! Nu mai există moarte, pentru că vom fi înviați la viața veșnică. Atunci trupurile noastre fizice vor fi glorificate.

4. Filipeni 4:13: "Pot totul în Cristos, Care mă întărește." (NTLR)

Apostolul Pavel a scris această epistolă bisericii din Filipi în timp ce era arestat. Filipi era o colonie romană, iar biserica avea satisfacția de a fi cetățeni ai Romei. Ei s-au confruntat cu multă opoziție satanică, dar totuși au contribuit la susținerea financiară a lui Pavel. Două dintre motivele pentru care a scris această scrisoare au fost pentru a-i inspira la unitate și pentru a combate învățătorii falși. Stoicismul a jucat un rol vital în filozofia mediului condus de romani, iar această filozofie a vorbit despre credința că adepții își puteau controla circumstanțele pentru a le oferi mulțumire.

În versetele care preced imediat versetul 13, Pavel vorbește despre mulțumirea sa în orice i s-ar fi întâmplat - fie că a fost doborât sau a abundat, el a învățat "secretul de a înfrunta belșugul și foamea, abundența și nevoia". Pavel a învățat că mulțumirea nu se bazează pe situația actuală a cuiva.

Pavel le-a prezentat credincioșilor cum ar trebui să reacționăm atunci când ne confruntăm cu adversități de orice fel. Unde este victoria? Și poate fi ea obținută prin suferință? Pavel a spus că putem să biruim (să avem victoria) asupra oricărei situații și să fim mulțumiți dacă ne încredem în Hristos și în puterea și suficiența Sa.

5. 1 Corinteni 10:13: "Nu v-a cuprins nici o ispită care să nu fie potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, Care este credincios, nu va permite să fiți ispitiți peste puterea voastră, ci odată cu ispita a pregătit și mijlocul de a o putea răbda." (NTLR)

Aproape toată lumea a auzit afirmația: "Dumnezeu nu-mi va da nimic pe care să nu-l pot stăpâni". Acest raționament pune înțelegerea umană în calea modului în care Dumnezeu operează în economia Sa.

Haideți să deslușim acest verset semnificativ.

1 și 2 Corinteni au fost scrise de apostolul Pavel bisericii din provincia romană care includea Corintul, probabil în anul 55 d.Hr. Corintul era atât de rău încât atunci când cineva numea un popor "corintat", însemna desfrânat și corupt. Biserica nu reușea să se desprindă pe deplin de cultura invadatoare, iar Pavel a abordat neajunsurile lor prin admonestări, porunci și încurajări.

Capitolul zece începe cu Pavel amintindu-le israeliților despre cei patruzeci de ani dispuși în deșert, în timp ce călătoreau între Egipt și Canaan. John MacArthur afirmă: "Ei au abuzat foarte mult de libertatea lor și au căzut în idolatrie, imoralitate și răzvrătire, descalificându-se pe ei înșiși pentru a primi binecuvântarea Domnului". Dumnezeu i-a călăuzit prin pustie și, din cauza neascultării lor necruțătoare, a permis doar la doi bărbați de peste 19 ani să intre în Țara Făgăduinței. Astfel, Pavel a continuat să le reamintească de unde veniseră prin harul lui Dumnezeu. Ei căzuseră anterior în fața propriilor ispite păcătoase și mulți dintre ei căzuseră în același tip de depravare în Corint.

Pavel atinge miezul problemei când ajunge la versetul 13. Suntem cu toții oameni păcătoși, iar ispitele noastre sunt comune. Ispita, așa cum este folosită aici, poate însemna și încercări. Dumnezeu nu aduce ispite păcătoase, dar le permite să ne testeze credința (2 Corinteni 13:5).

El a îngăduit ca biserica din Corint să fie testată, să fie încercată de răutatea omniprezentă a culturii care o înconjura.

Dar uitați-vă la restul versetului: "Dumnezeu este credincios și nu va lăsa să fiți ispitiți peste puterile voastre, ci, odată cu ispita, vă va da și calea de scăpare, ca să o puteți îndura".

Cheia - și acest lucru este important - este că Dumnezeu oferă scăparea de ispite. Nu este o promisiune generală de înlăturare a ispitelor și nu spune nicăieri că nu vom îndura durere sau pierderi (inclusiv moartea). Văduvele și văduvii, sau părinții care își pierd copiii, vă vor spune că, în fiecare zi, pierderea este dincolo de ceea ce pot suporta. Nimeni nu ar putea să treacă cu pace prin aceste pierderi dacă nu-L cunoaște pe Isus, iar atenția noastră ar trebui să rămână mereu concentrată pe Isus și pe lucrarea Sa în și prin noi. Așa cum a spus David: "Domnul este tăria mea" (Psalmul 28:7).

6. Apocalipsa 3:20: "Iată, Eu stau la ușă și bat! Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el și voi mânca cu el, și el cu Mine." (NTLR)

Interpretarea greșită frecventă a acestui verset susține că este vorba despre Isus care bate la inimile indivizilor. Nu este așa.

Apostolul Ioan a consemnat cuvintele lui Isus către "cele șapte biserici care sunt în Asia" (Apocalipsa 1:4) în timpul exilului său pe Insula Patmos (în jurul anului 95 d.Hr.). Una dintre bisericile cărora Isus le vorbește este cea din Laodiceea, care nu a primit nici un cuvânt de laudă - doar mustrare și o îndemnare la pocăință. Biserica din Laodiceea a naufragiat atât de rău încât Isus a vrut să-i vomite din gura Sa, deoarece erau călduți - "ipocriți înșelați de sine" (cum zice John MacArthur).

Spuneau că sunt bogați și că nu au nevoie de nimic. Isus le-a spus că erau "nenorociți, jalnici, săraci, orbi și goi" (Apocalipsa 3:17). Isus i-a sfătuit să ia tot ce le trebuie de la El, și nimic din lucrurile din lume.

Versetul 20 dezvăluie un adevăr surprinzător. Isus a fost blocat în afara propriei Sale biserici. Ligonier Ministries spune: "Această bătaie este o bătaie de disciplină și de judecată asupra unei biserici care și-a uitat misiunea", iar "biserica din Laodiceea își savura prosperitatea și abandona Evanghelia. Slujirea ei era plină de mândrie și încredere în sine, lipsită de dependența de Isus pentru viața spirituală și mărturie".

Nu exista nici un credincios în biserica din Laodiceea. Isus stătea afară, bătând la ușă, iar dacă L-ar fi invitat înăuntru (adică L-ar fi făcut Domn al vieții lor), ar fi putut să se împărtășească din binecuvântările Sale - care depășesc orice ar fi putut oferi lumea.

Hermeneutica (știința interpretării biblice) este o necesitate pentru orice student serios al Bibliei. Termenul poate suna ca și cum ar fi doar pentru savanți, dar nu suntem noi, creștinii, cu toții, pentru a fi cercetători ai Cuvântului? Cum altfel am putea discerne și aplica interpretarea corectă a Scripturilor? (Pentru că există o singură interpretare corectă a fiecărui verset din Biblie).

Materialul de mai sus a fost scris de Lisa Loraine Baker pe 2 iunie 2022 în site-ul CrossWalk.com, de unde a fost preluat. Ea este autoarea premiată a cărții Someplace to Be Somebody (End Game Press, februarie 2022). Lisa scrie ficțiune și non-ficțiune, iar în prezent scrie împreună cu soțul ei o carte de viață creștină și un roman de suspans. Lisa este membră a Word Weavers, Int'l (în calitate de partener de critică și mentor), AWSA, ACFW, Serious Writer Group și BRRC. Lisa și soțul ei, Stephen, locuiesc în casa lor drept "Tinerii căsătoriți din Minerva" cu pisica lor nebună, Lewis. Dacă citați sau folosiți acest material în altă parte, vă rog să menționați că a fost preluat din Blogul Lumea cre(s)tină în care trăim. Mulțumesc.

www.crestinismtrait.blogspot.com

16 aprilie 2026