În contextul actual, încărcat de emoție, cred că este deosebit de necesar să putem lumina, să promovăm binele și să facem să strălucească Evanghelia. Dar nu oricum.

Ne întrebăm cum ar trebui să reacționeze un creștin într-o astfel de situație. Sigur, reacțiile sunt puternic încărcate emoțional: unele, pe bună dreptate; altele, din exces de zel.

Spuneam și într-un articol anterior că, uneori, Dumnezeu îngăduie anumite contexte pentru a dovedi autenticitatea unei lucrări, dar și caracterul copiilor Săi: bunătatea, harul, dreptatea și maturitatea lor spirituală.

Tocmai de aceea cred că este foarte important să știm cum să acționăm și cum să reacționăm.

1. Creștinul trebuie să aplice principiul cercetării.

Niciodată nu trebuie să reacționăm instinctiv sau exclusiv emoțional, doar pentru că am văzut sau am auzit anumite lucruri. Scriptura ne îndeamnă: „Cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun.”

Trebuie să verificăm fiecare situație cu atenție, astfel încât reacția noastră să nu fie pripită, superficială sau nedreaptă.

Trebuie să recunoaștem că există oameni care profită de vulnerabilitatea, suferința și generozitatea altora. Am întâlnit impostori chiar și în mediul religios sau în asociații de binefacere. Tocmai de aceea, fiecare caz trebuie cercetat cu seriozitate.

Faptul că domnul Viorel Pașca a fost verificat și evaluat în repetate rânduri de oameni care au demonstrat echilibru, probitate morală și discernământ este un lucru care aduce liniște și încredere.

2. Dacă adevărul este confirmat, el trebuie apărat.

Dacă o lucrare se dovedește autentică, dreaptă și făcută spre binele oamenilor, atunci adevărul trebuie apărat.

Tăcerea nu este întotdeauna o virtute. Există momente în care tăcerea devine complicitate.

Adevărul trebuie apărat. Dreptatea trebuie apărată.

Creștinii trebuie să știe să se ridice pentru apărarea Evangheliei, pentru apărarea celor nedreptățiți și pentru apărarea lucrărilor curate.

Este o responsabilitate spirituală, morală și civică.

Această apărare poate îmbrăca mai multe forme:

* prin mărturisirea publică a adevărului;
* prin susținerea celor nedreptățiți;
* prin demersuri juridice atunci când este necesar;
* prin implicare civică responsabilă;
* prin informarea corectă și combaterea dezinformării;
* prin rugăciune pentru cei implicați și pentru autorități.

3. Dar adevărul trebuie apărat în spiritul lui Hristos.

Aici este poate cea mai mare provocare.
Cum protestăm?
Cum răspundem?
Ce transmite comportamentul nostru?

Dacă nu avem nimic de ascuns, atunci nu avem nici de ce să ne temem. Pentru copilul lui Dumnezeu, astfel de momente nu sunt doar încercări, ci și oportunități.

Este o ocazie în care putem lumina. Este o ocazie în care putem arăta bunătatea lui Dumnezeu.

Este o ocazie în care putem face să strălucească Evanghelia și să ținem sus Cuvântul vieții.

În astfel de momente, oamenii nu privesc doar la argumentele noastre, ci mai ales la caracterul nostru. Ei urmăresc dacă răspundem ca lumea sau ca Hristos.

Am văzut multă furie, violență verbală, jigniri și înjurături. Aceasta nu este Evanghelia.

Apărăm adevărul, dar trebuie să demonstrăm dragoste.

Condamnăm nedreptatea, dar trebuie să rămânem oameni ai luminii.

Arătăm gravitatea păcatului, dar nu devenim asemenea celor pe care îi condamnăm.

Dumnezeu nu schimbă lumea prin ură, ci prin har. Nu prin răzbunare, ci prin dragoste.

Exemple biblice

Când Elisei și slujitorul său au văzut armata siriană orbită de Dumnezeu, slujitorul a cerut răzbunare.

Dar Elisei a cerut har. Le-a dat pâine. Le-a dat apă. I-a trimis acasă în pace.

La fel, Domnul Isus, atunci când era batjocorit, nu răspundea cu batjocură. Biblia ne spune: „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.”

Poate că autoritățile au nevoie de un pahar cu apă. Poate au nevoie de o vorbă bună. Poate au nevoie de Evanghelie.

Poate toți cei care privesc această situație trebuie să vadă în noi nu furie, ci har.

România are nevoie de adevăr. Dar România are nevoie și de har.

Adevărul eliberează. Harul vindecă.

Aduceți-vă aminte de exemplul lui Policarp.

Când soldații au venit să-l aresteze pe Policarp, bătrânul episcop al Smirnei nu a fugit și nu i-a insultat.

I-a primit în casă cu liniște. Le-a cerut doar un ceas pentru rugăciune. Apoi le-a oferit mâncare și apă, tratându-i ca pe niște oaspeți, nu ca pe niște dușmani.

Prin această atitudine, Policarp a demonstrat că harul lui Hristos este mai puternic decât frica și decât ura.

Concluzie

Să-i lăsăm pe cei aflați în dregătorii să-și împlinească responsabilitățile.

Să-i lăsăm pe cei chemați să apere juridic dreptatea să-și facă datoria.

Iar noi să strălucim prin har, prin bunătate și prin caracterul lui Hristos.

Aceasta este Evanghelia.
Nu Evanghelia urii. Nu Evanghelia înjurăturilor. Nu Evanghelia dezbinării. Nu Evanghelia pietrei și a sabiei. Ci Evanghelia harului.

Harul nu înseamnă să compromitem adevărul, ci modul dumnezeiesc în care adevărul este apărat.

Dumnezeu să ne dea înțelepciune să spunem adevărul, curaj să-l apărăm și dragoste să-l trăim.

Dumnezeu să ne ajute și să ne binecuvânteze!