În dialogul pe care Domnul Isus L-a avut cu o femeie din Samaria, la fântâna lui Iacov, printre altele I-a spus: "Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește Tatăl." (Ioan 4:23).

1. Închinarea. Ce este închinarea? Într-un context creștin, închinarea este să ne plecăm adânc înaintea lui Dumnezeu, prosternându-ne înaintea Lui cu respect și venerație, dându-I gloria cuvenită caracterului Său superior și Sfințeniei Sale. Închinarea este o dorință mistuitoare de a da lui Dumnezeu, și ea implică dăruirea ființei noastre, a atitudinilor inimii noastre și a ceea ce posedăm.

2. Importanța închinării reiese din mai multe pasaje biblice din Vechiul și Noul

Testament. Prima poruncă, din cele zece porunci, este aceea de a te închina numai și numai lui Dumnezeu. Aceasta este prioritatea copiilor lui Dumnezeu. Când un învățător al Legii I-a pus întrebarea: "care este cea mai mare poruncă din Lege?”, Domnul Isus i-a răspuns:

"Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu tot cugetul tău. Acesta este cea dintâi și cea mai mare poruncă". (Matei 22:37,38, Exod 20:1-6). Chiar și pentru îngeri închinarea este o prioritate, "Serafimii stăteau deasupra Lui, și fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fața, cu două își acopereau picioarele, și cu două zburau. Strigau unul la altul, și ziceau: "Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui"! (Isaia 6:2-3). Cu atât mai mult pentru oameni: "Veniți să ne închinăm și să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorul nostru!... O! De ați asculta azi glasul Lui!” (Psalmi 95:6,7b).

În Noul Teastament importanța închinării rămâne prioritară: "Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jerfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, placută și desăvârșită". (Romani 12:1-2).

"Și voi ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, și să aduceți jertfe duhovnicești, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos." (1Petru 2:5).

3. Eternitatea este determinată de natura închinării cuiva. Biblia ne spune că există numai două feluri de închinare: o închinare plăcută lui Dumnezeu și o închinare falsă, care nu-i place lui Dumnezeu.

a. Închinarea care nu place lui Dumnezeu este închinarea la dumnezei falși. În Romani1:21 citim: "Măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu nici nu I-au mulțumit!". Asta înseamnă că oamenii nu au vrut să I se închine sau să-L recunoască, să-I aducă glorie, laudă, mulțumire și adorare. Ei au refuzat să se închine lui Dumnezeu, de aceea: "i-a lăsat pradă necurăției", "în voia unor patimi scârboase" și în final i-a condamnat (v.32). Când oamenii Îl resping pe Dumnezeu ei se vor închina unor zei falși, zei închipuiți și creați de ei înșiși. Mai dureros este că mulți lideri creștini, unii autointitulați apostoli și proroci, și-au creat un dumnezeu după poftele și închipuirea lor, și se închină la el după rânduieli puse de ei, și pe mulți îi amăgesc să-i urmeze în ereziile lor. "Ce bine știi să-ți întocmești căile când este vorba să cauți ce iubești! Chiar și la nelegiuire te deprinzi". (Ieremia 2:23). Pe aceștia, Biblia îi numește învățători mincinoși, hristoși mincinoși și proroci mincinoși, care strecoară pe furiș erezii nimicitoare, care s-au lepădat de Stăpânul care i-a răscumpărat și vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică (Matei 24:24, 2 Petru 2:1).

În 2 Petru 2:2, spune: „… mulți îi vor urma în destrăbălările lor și, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău”.

Avem un exemplu concret în conferința Kingdom come / Împărăția lui Dumnezeu aici și acum, desfășurată în perioada 26-29 septembrie 2024 la Timișoara, organizată de Bisericile Victory of Christ din Timișoara și Arad, cu vorbitorii Samuiel Sav, Lucian Barna, Sebastian Csadi, Bryan Ciupei, Toni Berbece și Andrei Ionesi.

Am vizionat câteva fragmente din înregistrările de pe YouTube și am rămas uimiți de manifestările demonice și destrăbălările pe care le-am văzut. Majoritatea celor prezenți erau tineri și unora dintre ei li se poruncea să urce în cer, să coboare din cer, să intre în piscine cu foc, se mirau că mai sunt în viață după astfel de „experiențe” cu „Duhul Sfânt”. Cădeau pe spate într-un tremur spasmodic și cu țipete înspăimântătoare. „Apostolii” (cu apelativul acesta se adresau liderii unii altora) pretindeau că se plimbă prin cer, coborau, se suiau, atunci pe loc transmiteau mesaje din cer și alte aberații de felul acesta. Toți acești închinători vor rămâne de rușine când vor auzi verdictul Marelui Judecător: „Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege” (Matei 7:23).

Toate acestea aduc un prejudiciu însemnat adevăratei lucrări a Duhului Sfânt!

Unde a fost „închinarea plăcută, cu evlavie și cu frică” pentru că Dumnezeul nostru este un foc mistuitor? (Evrei 12:28,29).

Avertizăm într-un mod solemn pe toți credincioșii să se ferească de astfel de oameni, proroci și apostoli mincinoși, care sunt „niște fântâni fără apă, niște nori alungați de furtună: lor le este păstrată negura întunericului, ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii și cu desfrânări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înșiși sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.” (2Petru 2:17-19). Soarta lor, dacă nu se pocăiesc, și a celor ce-i urmează (majoritatea tineri fără discernământ) va fi soarta celor pierduți pentru veșnicie.

Să nu ne ducem acolo unde oamenii se închină lui Dumnezeu după închipuirea sau părerea unuia sau altuia și să nu avem niciun fel de legătură cu ei. Aduceți-vă aminte de Nadab și Abihu (Leviticul 10:1-2) care au fost arși de vii, pentru că au adus foc străin la închinare, de Saul care a fost lepădat, pentru că s-a încumetat să aducă jertfa pe care un împărat nu avea dreptul să o aducă, deoarece singurul care este și Împărat și Preot și Proroc este Domnul Isus! (1Samuel 13:8), de Uza , care a fost rupt, pentru că evreii s-au luat după filisteni să împlinească lucrarea lui Dumnezeu: în loc ca leviții să ducă chivotul pe umeri, l-au pus într-un car tras de boi. (2Samuel 6:1-9)

Fariseii care încercau să se închine lui Dumnezeu prin sistemul lor inventat, nu după poruncile sau normele stabilite în Cuvântul lui Dumnezeu, ci după poruncile lor născocite, numite de Domnul Isus datini, au fost mustrați: „...dar voi de ce călcați porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre?” (Matei 15:3); „ați desființat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră...” (Marcu 7:13)

b. Adevărata închinare plăcută lui Dumnezeu este „în duh și în adevăr”. Scopul închinării noastre este slava lui Dumnezeu-Tatăl. Însuși Domnul Isus Hristos ne-a îndreptat atenția către Tatăl.

„Dumnezeu este Duh”, vorbește de natura Sa fundamentală, în timp ce calitatea Lui de Tată vorbește despre relația Sa fundamentală Pentru a fi un închinător adevărat, trebuie să-L cunoști pe Tatăl. Domnul Isus spune „Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17). A ne închina Lui în adevăr înseamnă a cunoaște Cuvântul Său și a ne supune rânduielilor stabilite de El, iar a ne închina în duh înseamnă a ne închina dintr-o inimă curată și neîmpărțită. Dumnezeu să ne ajute pe fiecare să ne închinăm Lui în felul acesta, cum Îi place Lui.

În încheiere vă îndemnăm să nu dați crezare oricărui duh, ci să cercetați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, căci în lume au ieșit mulți proroci mincinoși (1 Ioan 4:1). Înainte de-a urma pe cineva, să cercetăm învățătura pe care o dă, viața personală pe care o duce, iubirea pentru Dumnezeu și iubirea pentru cei care sunt ai Săi.

Să fim vigilenți ca cei din Berea: „Iudeii aceștia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna, și cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este așa” (Faptele 17:11) și să facem cum au făcut cei din biserica primară din Efeseni: „Știu faptele tale, osteneala ta, și răbdarea ta, și că nu poți suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli și nu sunt, și i-ai găsit mincinoși.” (Apocalipsa 2:2).

Cu dragoste și prețuire,

Conducerea Bisericii Betleem Londra