%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Recent, la inchinare un tata se ruga ca Dumnezeu sa nu-l lase pe baiatul lui sa ajunga pe mina psihologilor. Rugamintea m-a surprins dar am secondat-o, stiind ca psihologia a devenit un tarim invadat de progresism si feminism. Un tarim extrem de periculos pentru baietii adolescenti, dar si pentru barbatii care ajung sa fie tratati de psihologi femei. Phisologia s-a feminizat, asemenea celorlalte domenii de cercetare. Exista consecinte, din nefericire, nefaste, mai ales pentru baieti.
Comentariul de astazi mi-a fost stimulat nu doar de rugaciunea tatalui dar si de un articol pe acest subiect publicat in Wall Street Journal cu titlul oarecum ingrijorator: What Will Happen When all Male Therapists are Gone / Ce se va intimpla cind toti consilierii dispar? [Link: https://www.wsj.com
Motivul ingrijorarilor privind baietii e usor de inteles: din perspectiva psihologiei feministe, trasaturile de caracter si inteligenta emotionala tipice barbatilor sunt defecte de gindire si comportament care trebuie rectificate. Rectificarea se face prin medicamente, prescriptii, sesiuni de terapie, indoctrinare, etc. Nu o spun eu, o spune articolul din Wall Street Journal.
Nu trebuie sa fiti de acord cu mine. Eu doar aduc in discutie un subiect important pentru familii si valori, unul care nu e discutat in mass media Romaniei. Nu sunt psiholog, dar am citit aproape 1000 de pagini ale scrierilor esentiale ale lui Freud, suficient sa imi dau seama de influenta si pericolele care ne pot periclita. Va recomand sa cititi ce spun experti in articolul pe care vi-l pun la dispozitie. E scris de Pamela Paul, o femeie. Redau citeva paragrafe in romana. Restul articolului poate fi citit in engleza aici: https://www.wsj.com/.https://www.newsnetcrestin.ro/male-therapists-psychology...
***
Când Martin Seligman, autor influent, profesor de psihologie la Universitatea din Pennsylvania și una dintre cele mai influente personalitati din domeniu, a devenit psiholog la mijlocul anilor 1960, raportul dintre bărbați și femei în psihologie era de 80 la 20. Astăzi, acest raport s-a inversat.
„Principala consecință a feminizării psihologiei o reprezintă subiectele abordate”, spune el. „Din anii 1960 până în anii 1980, au fost abordate agresivitatea, conflictul și trauma, dar nu și dragostea, sensul vieții, prietenia sau cooperarea.” Apoi, în anii '90, domeniile predominante de cercetare s-au inversat, devenind mai puțin violente și mai umane. „Dar un dezavantaj”, spune el, „este că nu există la fel de multe cercetări acum despre terapie și probleme pentru băieți și bărbați.”
Timp de decenii, domeniul studiat de Freud și Jung a avut tendința de a prioritiza bărbații și de a patologiza femeile. Însă peisajul sănătății mintale, de la psihologia cercetării la psihiatrie, a denaturat de atunci, în unele cazuri în mod covârșitor, femeile. În SUA, bărbații reprezintă acum doar 18% dintre asistenții sociali și 20% dintre psihologi, în scădere de la 38% și, respectiv, 68% în 1968, potrivit Institutului American al Băieților și Bărbaților (AIBM), o organizație de cercetare și advocacy fondată în 2023.
Băieții americani rămân în urmă la școală și se afundă în periculoase vizuini ale internetului. Ratele de sinucidere în rândul bărbaților cu vârste cuprinse între 25 și 34 de ani sunt în creștere. Bărbații sunt în urma femeilor la locul de muncă. Discursul popular este dominat de expresii precum „masculinitatea toxică”, „epidemia de singurătate masculină” și „indispoziția masculină”. Deși se vorbește mult despre problema bărbaților, se vorbește mult mai puțin despre cum să-i ajutăm.
A doua problemă este pe cale să se agraveze. Deși un domeniu din ce în ce mai dominat de femei a devenit mai deschis studierii unor probleme precum sarcina, maternitatea și sexualitatea feminină, acesta își poarta propriile prejudecăți. Când vine vorba de o explorare deliberată a vieții interioare a bărbaților - modul în care gândesc, simt și se exprimă - psihicul masculin devine mai puțin o normă și mai mult o aberație.
„Una dintre marile probleme ale profesiilor de ajutorare acum este că acestea abordează bărbații și băieții dintr-o perspectivă deficitară”, spune Mark Kiselica, fost președinte al Societății pentru Studiul Psihologic al Bărbaților și Masculinităților din cadrul Asociației Americane de Psihologie. „Acestea sunt puternic influențate de modele care analizează modul în care băieții și bărbații sunt imperfecți, mai degrabă decât modul în care băieții și bărbații sunt diferiți.”
Deși bărbații au evitat din punct de vedere istoric terapia, în ultimii ani, tot mai mulți sunt interesați să obțină ajutor profesional. În 2024, 17,3% dintre bărbați au solicitat o formă de consiliere, față de 8,7% în 2002.
Unii bărbați preferă să se deschidă față de alți bărbați. Conform unuia dintre puținele studii pe această temă, 40% dintre bărbați au o preferință de gen în ceea ce privește terapeuții, împărțită în mod egal între bărbați și femei. Cele mai frecvente motive invocate pentru a prefera bărbații au fost faptul că se simt mai confortabil (46%) și că se simt mai bine înțeleși (26%). De asemenea, au simțit mai multă empatie din partea terapeuților bărbați și au fost mai puțin judecați de aceștia.
În interviuri, medicii au remarcat că bărbații care lucrează în domenii dominate de bărbați - veterani de război, ofițeri de poliție, pompieri și alți lucrători în situații de urgență - sunt deosebit de predispuși să își dorească un terapeut fie cu experiențe similare, fie care „vorbește aceeași limbă”. Unii bărbați preferă să vorbească cu cineva despre care cred că va înțelege visceral cu ce se confruntă, fie că este vorba de bullying, probleme sexuale, gânduri intruzive, masculinitate, paternitate, divorț sau pierderea locului de muncă.
Totuși, începând cu școala primara, prima întâlnire a majorității copiilor este din ce în ce mai feminină: în 2025, doar 10% dintre consilierii școlari erau bărbați. Începând cu 2021, doar 10% dintre absolvenții de masterat specializați în psihologia dezvoltării și a copilului erau bărbați.
Benji Hadar, care a obținut recent masteratul în asistență socială și lucrează ca psihoterapeut la o clinică comunitară de sănătate comportamentală din New York, a fost surprins nu numai de numărul mic de colegi studenți de sex masculin, ci și de măsura în care bărbații au fost trecuți cu vederea în lucrările sale. „Am fost foarte neimpresionat de cât de neserios a fost tratată sănătatea mintală a bărbaților la cursuri”, spune Hadar. „Preocupările și nevoile bărbaților au fost, în general, ignorate în comparație cu cele ale altor grupuri demografice. Nu facem decât să îngreunăm abordarea serioasă a sănătății mintale a bărbaților.”
Nevoile de sănătate mintală ale bărbaților și băieților diferă adesea de cele ale femeilor în domenii cheie. Potrivit atât cercetătorilor, cât și clinicienilor, în general, femeile tind mai mult spre internalizarea comportamentelor precum anxietatea și depresia, în timp ce bărbații tind să-și externalizeze problemele în dependență, agresivitate, asumarea riscurilor și furie. Adesea evită dezvăluirea emoțională și consideră vulnerabilitatea ca un semn de slăbiciune, ceea ce îi poate face dificili ca pacienți.
Aproximativ 15% dintre bărbații americani între 21 și 25 de ani au raportat că au suferit un episod depresiv major în 2024. Se estimează că aproximativ 1 din 5 bărbați suferă de o formă de boală mintală - o proporție care a crescut de la 13,6% în 2008.
Mai multe cercetări asupra acestor tendințe ar putea ajuta medicii să înțeleagă mai bine cum să le abordeze, spune Zac Seidler, director global al departamentului de Cercetare a Sănătății Bărbaților la Movember din Sydney. Dar, în loc să dedicăm resurse cercetării problemelor, „continuăm să încercăm să diagnosticăm o problemă fără a vorbi efectiv cu bărbații”.
Peter Costea
