De ce să nu mai capul cu cititul (și memoratul) dacă AI nu oferă instantaneu orice informație?

Trebuie să recunoaștem că multora nu le vine ușor să citească, iar statisticile arată că românii se află pe ultimele locuri în ceea ce privește consumul de cărți. Inerția comodității caută oricum justificări cât mai „savante” pentru a procrastina sau pentru a evita brațele așezămintelor livrești. Ce rost are să citești când trăim în era inteligenței artificiale? De ce să nu pierdem vremea?, ar spune unii.

Ei bine, și dacă am înota, la propriu, în rețele de informații, care nu caută fără să le căutăm noi pe ele, tot trebuie să cităm. Nimic nu poate înlocui acest act, pentru că lectura are un rol formativ profund. Informațiile sunt ubicue, conced, dar formarea este individuală. Nimeni nu poate deveni om în locul meu. Or, cititul ne formează ca oameni. În L'Imagination créatrice, psihologul Ribot arată că elementul fundamental al imaginației create este facultatea de a gândi prin analogie. Doar că, pentru a gândi analogic, este nevoie de informații sedimentate intern, în forul lăuntric al subiectivității umane.

Nu putem gândi analogic, fiind susținuți de un exoschelet informațional; această gândire este posibilă doar pe baza unei organicități cognitive. Și doar cu o astfel de gândire nu putem dezvolta imaginația și creativitatea, adică trăsături specifice umane.

Pe scurt, dacă vrem să fim și să devenim oameni, trebuie să dam pe la bibliotecă.

Costel Ghioancă