%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Vezi și:
Fascinant și interesant pentru unii dintre noi este discuția lui Egnor privind evoluționismul și darwinismul în relația cu mintea și sufletul. (Pagina 168) Explicația evoluționistă privind sufletul este puerilă. Este imposibil pentru minte să fi evoluat prin selecția naturală.
Știinta zilelor noastre confirmă că mintea și sufletul nu depind de existența materială sau de materie. (Paginile 177-180)
(“The human mind did not evolve / Mintea ființei umane nu a evoluat”) (Pagina 179) Nu există nicio dovadă printre fosilele acumulate de sute de ani care ar putea duce la concluzia că mintea sau sufletul au apărut prin procesul de evoluție sau selecție naturală. (Pagina 179)
Egnor derâde încercarea lui Darwin de a explica existența sufletului dintr-o perspectivă materialistă. “Darwin proposed that belief in God makes humans more likely to survive and pass on their genes / Darwin propune că credința în Dumnezeu face ființele umane mai predispuse să supraviețuiască și să-și transmită AND-ul” descendenților. (Pagina 192)
O altă concluzie fascinantă este că sufletul nu are un loc specific în organism în care să locuiască, după cum nici locația lui în timp nu poate fie stabilită. (Pagina 190) Sufletul și mintea nu posedă un „alfa și omega”. (Pagina 190)
Trupul este vasul în care sufletul și mintea activează viața pentru o vreme. Egnor citează din scrierile lui Pavel (1 Corinteni 15) despre suflet care nu moare, ci trece din trupul de lut într-un trup nou dincolo de moarte. Cu alte cuvinte, sufletul pe care l-am primit de la Dumnezeu rămâne în noi și după moarte, dar într-un trup sau vas nou, și în eternitate.
Din când în când, Egnor prezintă studii și concluzii similare la care au ajuns alți cercetători ai creierului, dar care, recunoaște Egnor, sunt mai bine cotați mondial decât el în domeniul neurostiinței.
Un exemplu notabil este Paul Bloom care confirmă că „ființele umane sunt înzestrate cu capacitatea de a avea credință”. (“... human beings came into the world with a predisposition to believe in the supernatural / ființele umane s-au născut cu o predispoziție să creadă în supranatural …”) (Pagina 193)
Pe alocuri, Egnor aplică principiile descoperite de el unor subiecte contemporane de mare interes. „Căsătoria, spune el, este uniunea a doua suflete nemuritoare, nu a două trupuri / Marriage is the union of two immortal souls, not the union of two bodies”. (Pagina 220) Faptul că ființele umane posedă un suflet nemuritor are implicații clare pentru „demnitatea umană”. Iar avortul este o practică inacceptabilă pentru că previne „insuflarea sufletului în trupul uman / abortion prevents ensoulment”. (Pagina 222)
Și tot pornind de la noțiunea existenței și a imortalității sufletului, Egnor aduce argumente interesante împotriva relațiilor sexuale între persoane de același sex, împotriva aberațiilor sexuale, a transgenderismului.
Lăudabile sunt și observațiile lui privind dictaturile totalitare. Naziștii și comuniștii, scrie el „treated human beings as being soulless / au tratat ființele umane ca fiind lipsite de suflet”. O afirmație pe care merită să o memorăm este argumentul lui că “the best protection against totalitarianism is reverence for God / cea mai bună protecție împotriva totalitarismului este reverența față de Dumnezeu”. (Pagina 224)
Peter Costea
