%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Pentru majoritatea dintre noi, divinitatea și imortalitatea sunt realități pe care le acceptăm prin experiența zilnică. Le trăim, le simțim, le anticipăm. Le cunoaștem prin credință. Nu le punem la îndoială. Dar pentru oamenii de știință, realizarea acestor două mari truisme poate fi o experiență mai complicată și de lungă durată.
Dar nu imposibilă, așa cum o descrie prestigiosul chirurg neurolog Michael Egnor în fascinanta lui carte The Immortal Mind: A Neurosurgeon's Case for the Existence of the Soul / Mintea imortală: pledoaria unui medic chirurg pentru existența sufletului.
Recent am terminat de citit cartea, publicată în vara lui 2025. Ofer o recenzie: https://www.cbhd.org
Egnor este unul dintre experții mondiale în neurologie și nu și-a scris cartea la repezeală. A publicat-o la 73 de ani, după ce a făcut peste 7.000 de operații pe creier. Îl fascinau operațiuni, niciuna fiind identică cu alta. Ceea ce la uimit a fost că fiecare pacient care necesita operație pe creier era unic și fiecare operație vă aveți particularități ei.
Îl fascina intens faptul că nu de puțin ori purta discuții cu pacienții chiar în timpul operației. Pacienții nu erau anesteziați pentru că creierul nu simte durere. Creierul lor era alert, conștient, iar Egnor putea să poarte discuții cu ei pe subiecte diferite. Asemuia conversații cu pacienții cu „conversațiile pe care le avem între noi la o cafea”. (Pagina 6)
Teza lui Egnor este o simplă: creierul nu este locuința fizică a minții. Mintea există independent de creier, în afara lui, și este eternă. Mintea nu poate fi explicată în termeni științifici și coexistă cu sufletul care este și el nemuritor. Nici mintea, nici sufletul nu sunt materie, motiv pentru care nu sunt supuse morții și putrezirii. Nu dispar și nici nu se descompun așa cum se descompun și dispar părțile organice ale ființei umane.
Zeci de ani, Egnor a fost un adept al teoriilor tradiționale materialiste despre creier și minte: mintea este un complex, o dimensiune, o manifestare a aspectelor fizice ale creierului care – e clar, este materie, celule, carne. La 1,5 kilograme de materie (care este greutatea și mărimea unui creier normal de adult), creierul produce abilități cognitive pe care noi le numim „minte”.
De ce, însă, a început Egnor să se întrebe, mintea funcționează normal chiar și atunci când creierul este vătămat, ca, de exemplu, într-un accident? Ori când cineva se naște cu cei doi lobi ai creierului separat?
Egnor a crescut-o familie nominal creștină, simplă și săracă, care nu participă la slujbe religioase, dar sărbătorea evenimentele creștine mari. Nici Egnor nu a frecventat slujbele. Era fascinat de știință, biologie, și în special de creier, structura și funcționalitatea lui. A devenit un adept al „adevărului științific”, ca adult „credința” lui fiind „știința”. (Pagina 1)
A devenit ateu. A rămas a rămas pe toata perioada facultăților de medicină. Respingea creștinismul și religia pentru că nu erau „științifice” sau palpabile rațiunii prin dovezi empirice. Nu a pășit într-un loc de închinare zeci de ani. Nu era interesat, atras.
Dar, în timp, i sa dezlănțuit o noțiune în minte care nu îi dădea pace și avea nevoie de un răspuns: de ce exist? (Pagina 4)
Rezidența medicală a făcut-o în Miami. Majoritatea pacienților pe care ia studiat acolo aveau creierul vătămat ori deformat de violență, împușcături. A devenit profesionist și a medicilor cu care muncea să vindece creierele victimelor. Așa a început acolo lungă lui călătorie prin mintea și creierul uman care la descoperit pe Dumnezeu și imortalitatea minții și a sufletului.
Peter Costea
