%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Vezi și:
Argumentele fostului medic ateu Egnor pentru existența lui Dumnezeu, a sufletului și a imortalității lui nu sunt de natură teologică. Sunt argumente științifice și, în primul rând, empirice, obținute prin practicarea meseriei lui: studierea creierului și a funcționalităților lui prin operații.
Creierul nu simte durere, deci poate fi operat fără anestezie. Ceea ce înseamnă că pacienții sunt conștienți când sunt operați. Uimitor, însă, creierul uneori e tăiat în două de către medici din diverse motive, dar mintea continuă să existe: intactă, 100% funcționabilă.
Recenzie: https://renew.org
Pacienții cu creierul tăiat în două poartă discuții cu medicii care îi operează ca și la o cafea. Sunt conștienți de ceea ce se întâmplă în jurul lor și îi recunosc pe cei care sunt în sala de operații și rolul fiecăruia dintre ei.
Același lucru se întâmplă chiar și când creierul e tăiat în patru. Uimitor! Același lucru se întâmplă și în cazul unor copii care se nasc cu apă în craniu și creierul este mic ori doar parțial prezent în el. (Pagina 45)
Un exemplu dat de Egnor este o pacientă pe care el o numește “Kate”, care s-a născut cu un cap plin de apă, iar creierul era doar un țesut vizibil și mic. Și totuși, mintea ei funcționa perfect, un exemplu, concluzionează Egnor, al „independenței minții de creier”. (Pagina 46)
Această observație empirică îl face pe Egnor să concludă că mintea nu este o funcție a creierului și că există în afara lui. (Paginile 12-14) Unii oameni se nasc cu cei doi lobi cerebrali separași, dar totuși au o singură minte, nu două – o dovadă în plus că mintea este un singur tot – un întreg. (Pagina 15)
Dacă mintea ar fi dependentă de creier, argumentează Egnor, un creier împărțit sau tăiat în două sau patru ar poseda mai multe minți. Dar nu este așa. (Pagina 17)
Explicațiile lui Egnor sunt fascinante. Operațiile pe epileptici dovedesc același lucru: lobii cerebrali au dificultăți conectându-se, dar mintea e una singură și funcționează perfect, chiar și când lobii rămân neconectați. Și asta dovedește teza principală a cărții lui: “the soul is not composed of separate parts, it cannot decompose, as a dead body does. The soul is not mortal / sufletul nu e format din părți componente, nu poate putrezi, așa cum se întâmplă cu trupul. Sufletul nu este muritor”. (Pagina 35)
O mare parte a cărții este dedicată experiențelor celor care sunt aproape de moarte, dar sunt resuscitați. Un capitol discută situații când “brain death is induced / moartea cerebrală este impusă” unor pacienți din diferite motive, iar apoi sunt resuscitați. În aceste situații, întreaga activitate a creierului încetează, dar mintea lor continuă să existe. (Pagina 90)
Un capitol fascinant este dedicat noțiunii că de-a lungul istoriei mai toate civilizațiile au adoptat idea că „sufletul ființei umane este nemuritor”. Asta nu este o surpriză pentru noi, lucrul acesta fiind spus de Eclasiastul 3:11 când vorbește despre „gândul veșniciei” pus în noi de divinitate.
Scrie Egnor: “The idea that the human soul survives death is perennial. People seem to have always had it. And it is almost universal / Noțiunea că sufletul supraviețuiește moartea este foarte răspândit. Se pare că ființele umane au posedat convingerea aceasta dintotdeauna. Este o noțiune aproape universală”. (Pagina 123)
Nici sufletul, nici mintea nu au un început ori sfârșit. Nu au o sursă materială a existenței lor. (Pagina 127)
Peter Costea
