%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Adam, primul om și mare bărbat al umanității, avea tot ce-și putea dori vreodată și era iubit ca nimeni altul. Se întâlnea cu Dumnezeu în răcoarea plăcut-pișcătoare a dimineții, în mirosul îmbătător al Edenului și în compania unei faune pestrițe, față de care Cartea Junglei rămâne o copie pe final de tuș.
Cu toate acestea, omul a fost momit în cel mai urat păcat din lume: trădarea! Nu că alte păcate nu ar fi urâte (toate au aspect cadaveric), dar trădarea este îngrozitoare pentru că ucide instant. Alte păcate te ucid „cu împrumut”, adică îți mai dau de trăit câteva zile, luni sau ani, cel mult, până în ziua judecății; trădarea însă te ucide pe loc, necruțător. Așa sa întâmplat cu Adam – în momentul în care La trădat pe Dumnezeu, chiar dacă a mai trăit fizic, era mortul din grădină... Adam nu a mai fost niciodată la fel!
De ce? Pentru că e ceva unic în trădare. Ați văzut cât este detestată? Până și trădătorii urăsc trădarea când alții sunt protagoniștii ei!
Trădarea e mai mult decât minciună, înșelăciune sau abandon, este partizanat cu dușmanul, implică schimbarea taberelor. Adică, trădarea nu e doar o lipsă de bonomie, o penurie de altruism, ci, dimpotrivă, este agresiune voluntară la cel mai înalt nivel față de cele mai vulnerabile persoane. Spun „vulnerabile” pentru că vorbesc de o relație de prieteni și, ca în orice astfel de relație, totul se întâmplă pe terenul iubirii, al deschiderii. De prieteni nu te aperi, nu îți ții garda sus!
Prietenului îi deschizi inima și te dăruiești știind că este de partea ta sau, mai bine spus, parte din tine. Or, trădarea este cuțitul înfipt pe la spate, iar trecerea părții adversarului nu se poate face decât prin „rupere” de prieteni. În plan spiritual-metafizic, ruptura înseamnă moarte, astfel că, în clipa când înfige cuțitul, nu victima, ci trădătorul moare! Neom divin! Un personaj trist și sinistru.
Sigur, există iertare și după trădare, dar numai după o pocăință cu lacrimi amare, de tip petrin, adică o pocăință neprefăcută. Dar decât să ajungem acolo, mai bine să prevenim trădarea, chiar dacă asta presupune să plătim un preț. E mult mai mic decât moartea din penumbra trădării.
Costel Ghioancă
