Toate persoanele care respiră, deci inclusiv eu, au făcut rău altor oameni prin vorbele sau acțiunile lor, fie intenționat, fie nu. Tuturor ni s-a făcut rău, toți am fost răniți de alții. Știu bine, doare rău. Durerea sufletului este întotdeauna mai perfidă și mai adâncă decât durerea trupului. Se vorbește mult despre iertare, dar puțin despre răzbunare. Cu cât durerea emoțională este mai intensă, cu atât ideea răzbunării încolțește mai abitir. Oprește răzbunarea, nu-i da curs.
Ca idee, răsplata răzbunării va veni, nu trebuie să te ocupi tu de asta. Pe tine nu te ajută deloc să-ți bați capul cu așa ceva. Răzbunarea îți fixează atenția asupra celor mai urâte momente din viață. Reglarea conturilor îți îngheață privirea asupra unor întâmplări chinuitoare din trecutul tău. Crezi că dacă îți reiei și retrăiești durerile vei deveni mai bun? Gândul răzbunării te face mai rău, mai chinuit, mai depresiv. Răzbunarea nu repară și nu vindecă, ea doar distruge.
Unde se termină? Unde se închide cercul? „Ochi pentru ochi” devine „rană pentru rană”, „reputație pentru reputație”, „viață pentru viață”. Răzbunarea îl scoate pe Dumnezeu din ecuație. Răzbunarea mă pune pe mine pe tron.
Răzbunarea transmite că eu mă cred mai bun, mai deștept decât Dumnezeu. Iar acest lucru nu este niciodată bun, constructiv sau benefic.
Răzbunarea este atributul providenței. Noi suntem limitați, părtinitori, subiectivi, orbiți, incorecți, nerăbdători. Nu spun să uiți—nu ai cum. Dar poți decide să nu acționezi. Răzbunarea nu îți va șterge durerea. Separă-te, păstrează distanța, desparte-te de abuzator și ignoră-l. Dar nu provoca un rău și mai mare din cauza durerii tale. Există leac pentru durere. Știu, durează mai mult și se bazează pe credință.
Amintește-ți că nu poți schimba pe nimeni dacă acea persoană nu are o dorință autentică de a se schimba. Nici măcar răzbunarea nu o face. Dacă nu poți face un bine, măcar nu face un rău.



%20%23%20MM.gif)





