What could go wrong, will go wrong!

Într-o seară, un tânăr cam rebel dar și… naiv m-a abordat cu o propunere. La următorul serviciu de tineri să facem o aplicație a iubirii și unității creștine: grupuri de câte zece tineri în cerc, câte un ghem de sfoară deșirat de la unul la altul, fiecare ținând de un capăt și realizând astfel o țesătură în fiecare grup. În final, cineva să ia ghemul de la fiecare grup și să-l deșire spre toate celelalte grupuri, sforărindu-i pe toți laolaltă.

L-am întrebat ce facem dacă pică vreun ghem pe jos, scapă cineva sfoara, merge cineva într-o direcție greșită, se împiedică și cade, râd toți și iese un haos…

Cum rămâne cu lecția noastră?

Răspunsul lui m-a topit: da frate Ionescu, este foarte probabil că așa va fi, dar cel puțin îi distrăm!

Există acest snobism, parte din viziunea unor așa ziși vizionari (Doamne, cum alterează liberalii tot vocabularul bisericesc cu năzbâtiile lor!), snobism care angajează simbolistică, creativitate și spirit artistic în prezentarea mesajului lor.

Rareori vor apărea în fața oamenilor fără oarece demonstrații și aplicații care, chipurile, ar face audiența să priceapă mai bine ideile.

Iar dacă nu dau bine lucrurile, măcar și-au distrat enoriașii.

Astfel, facilitățile unor biserici au devenit discoteci, săli de teatru, terenuri de fotbal, laboratoare de încercări pentru experimente care mai de care mai năstrușnice.

Normal că destul de des o vor da în bară și se(ne) vor face de râs.

Vor da dezmințiri, se vor scuza până la a o da pe minciuni, dar nu-și vor recunoaște erorile și nici nu-și vor schimba obiceiurile.

Sunt multe mii de biserici evanghelice române în… România și în diaspora.

V-ați întrebat vreodată de ce în majoritatea dintre ele nu se întâmplă niciodată asemenea accidente?

De ce doar o anumită categorie de adună(tu)ri conduse de trubaduri liberali sunt predispuse la asemenea erori?

Simplu! În cadrul unor servicii în care cântăm, ne rugăm și predicăm Evanghelia, da, câteodată mai trebuie corectat câte ceva: un cântec mai exagerat, o îmbrăcăminte mai nepotrivită, o notă falsă, o exprimare greșită, cineva se împiedică, altcineva scapă ceva din mâna, un țiuit de microfon etc.

Dar toate acestea sunt greșeli umane sau erori individuale care nu reprezintă în general acea comunitate.

Însă, prezența unui fost fotbalist într-o adunare presupune că:

- au știut cu ce se ocupă;

- sunt de acord cu sportul de performanță și relația lui cu biserica;

- l-au văzut cu pantaloni scurți și nu au avut o problemă cu acest lucru;

- au văzut mingea (doar nu a adus-o în buzunar);

- au lăsat demonstrația de virtuozitate să decurgă până la capăt.

Asta se întâmplă atunci când permitem ca serviciile bisericilor să fie invadate de astfel de “mărturii” și teatre ieftine!

Ca apoi, în loc să-și revizuiască poziția față de asemenea practici și să-și ceară iertare, dezmint și se autovictimizează! Ba chiar susțin cele întâmplate dându-le un ton pozitiv.

Închei cum am început: până și lumea recunoaște că în viață, atunci când ieși din spațiul normalității, te expui riscurilor de tot felul și riscurile se vor materializa aproape întotdeauna!

De aceea Apostolul Pavel scria să “rămânem la cele smerite”!

Cu toată supărarea pe care le-am provocat-o si nervii cu care au răspuns, poate vor învăța ceva de aici… sau poate nu!

Cu privire la acest subiect… atât!

Cristian Ionescu