Din politețe și deferență față de vârsta mea aș fi fost și eu pus să predic. Rândul mi-ar fi fost sâmbătă seara. Mă bucur însă că n-am predicat eu. N-aș fi putut să o fac nici ca Doru Aninoiu și nici ca Eusebiu Rusu. Am ascultat cu voi două dintre cele mai bune predici care s-au spus vreodată la vreo Convenție, română sau altcumva.

Înaintea lor, în doar 10 minute, Matei Istudor a reușit să dea în îndemnul la rugăciune un mesaj pastoral cum rar mi-a fost dat să aud.

Sunt multe alte vești bune despre această adunare a creștinilor baptiști din Canada și USA. Una dintre cele mai neașteptate s-a numit biserica Logos și prezența celor de acolo în formațiile muzicale, în sală, dar și în slujirea de la mese.

Alta ar trâmbița venirea câtorva adunări moldave alături de ceilalți vorbitori de limbă română, unde este locul lor natural. S-au anunțat și altele. Prutul nu este o graniță pentru cei ce trăiesc împreună în America. Îi așteptăm și pe ceilalți să ne întregească.

O altă veste bună este prezența tinerilor în număr mare. RBYA, cum se numește asociația lor, a ajuns unul din punctele forte ale lucrării lui Dumnezeu printre noi.

Valer Monafu a readus apoi prezența Societății Misionare între și în bisericile noastre. Oferta lor de carte este excepțională, dar nu este singura. RMS poate deveni “păstorul cu misiunea” care lipsește din multe din adunările noastre. Sub coordonarea și entuziasmul ei am putea intensifica și cumula eforturile noastre misionare. Pentru anul viitor se anunță câteva oferte excepționale de misiune în România, Moldova și diaspora europeană.

N-aș putea încheia fără să pomenesc calitatea superioară a muzicii de la această mare închinare colectivă. În RBA există pe lângă păstori ai Cuvântului un mănunchi de muzicieni de excepție care au creat un climat fecund de colaborare. Este o lucrare a Duhului Sfânt, nu un rezultat al coordonărilor noastre. Ferice de toți aceia care pot trăi în armonie. Lucrarea lor ne înalță pe toți.

Titlul meu, “Mă bucur că n-am fost la Chicago”, este doar un fel de a spune. De fapt, am fost acolo cu tot sufletul meu. Trupul meu neputincios a fost limitat, ca al multor altora, de pandemia virusului chinezesc. Am fost însă prezent și i-am dus cu mine pe Internet și pe cei din adunarea noastră locală. Echipamentul electronic folosit și calitatea transmisiilor au fost ireproșabile.

Nu cred că vom putea depăși organizarea din Chicago coordonată de Adrian Neiconi, dar vă așteptăm la anul pe coasta de vest. Dacă însă pandemia aceasta este un semn al sfârșitului de istorie, vă dăm întâlnire … pe norii cerului.

Daniel Brânzei