
Se pare că puterea politică doreşte să forţeze introducerea de ore de educaţie sexuală semestriale în şcoli, începând cu clasele primare, în locul educaţiei sanitare în cadrul căreia, la momentul potrivit, să se discute şi elemente importante şi necesare despre sexualitate.
Nu înţelegem rostul unei educaţii sexuale şcolare continue începând cu vârstele mici, mai ales că problemele despre care se pretinde că trebuie rezolvate (existenţa unui număr semnificativ de mămici adolescente şi riscul bolilor cu transmitere sexuală) nu pot fi nici soluţionate prin ore de educaţie sexuală şi nici nu sunt cauzate de absenţa unei astfel de discipline.
Astfel:
- Există deja ore privitoare la sexualitate, reproducere, contracepţie şi boli cu transmitere sexuală în cadrul disciplinei „Biologie”, la clasa a şaptea; obiectivul informării elevilor pe aceste subiecte e, astfel, atins.
- Ceea ce ar fi necesar să cunoască elevii despre riscul de sarcină, boli cu transmitere sexuală, contracepţie se poate preda în maxim două-trei ore. Nu e necesară o predare continuă, începând cu clasele primare, a unor ore de sexualitate doar pentru aceste lucruri de bază.
- În mod cert şi mamele adolescente (14-20 de ani) şi partenerii cunoşteau, la momentul gravidităţii, că un contact sexual are risc de sarcină; nu mai credeau în barză. De asemenea, la acea vârstă se cunoaşte şi rostul prezervativului. Prin urmare, nu lipsa de informare sau absenţa unei ore de educaţie sexuală (care, repetăm, are loc la Biologie) sunt cauza acestor sarcini. Aceste sarcini au loc nu pentru că adolescenta nu ştie cum se fac copiii sau cum se poate proteja, ci ÎN CIUDA faptului că ştie aceste lucruri. Furtuna hormonală, îndrăgostirea, uneori abuzul sunt cauzele. Iar o cauză sistemică este şi pornografia la îndemână, mediul care împinge la obținerea satisfacțiilor trupului și nu la abţinere, modelele sexualizate şi sexualizante promovate în media; aici e de fapt cheia, nu în ora de educaţie sexuală. De altminteri, sunt numeroase cazuri de studente la Facultatea de Medicină care ajung să avorteze, de unde rezultă că nu lipsa informaţiei e adevărata problemă.
- Majoritatea mamelor adolescente sunt în abandon şcolar, deci ora de educaţie sexuală nu le-ar ajuta, pentru că nu ar frecventa-o.
- Insistarea repetitivă la şcoală pe metode de contracepţie şi sexualitate s-ar putea să aibă efectul contrar (a se vedea cazul Marii Britanii, unde numărul de mame adolescente a crescut o dată cu introducere educaţiei sexuale în şcoli), deoarece în mod subliminal se dă elevului mesajul că e ok să-şi înceapă rapid viaţa sexuală, dacă se protejează, punându-se presiune socială pentru debutul sexual şi pe elevi/eleve care altminteri ar mai fi aşteptat. Consecinţa e că, o dată începută viaţa sexuală, vor apărea şi contactele sexuale riscante, specifice unei vârste în care autocontrolul e redus.
Prin urmare, considerăm că introducerea din şcoala primară de ore semestriale de educaţie sexuală nu doar că este inutilă pentru scopul declarat, ci poate agrava problema; cum educaţia sexuală s-ar putea face şi la ora de Biologie şi la ora de educaţie sanitară, ne temem ca insistenţa în introducerea educaţiei sexuale pe tot parcursul şcolii să nu vizeze alte mize decât cea afirmată, de exemplu să aducă în şcoala românească educaţia de gen (transgenderismul) sau promovarea homosexualităţii şi fenomenului LBGT.