De ce este important ca Biblia să fie infailibilă?

În anii 1980 și 1990, în lumea evanghelică a izbucnit o controversă cu privire la infailibilitatea Bibliei. O afirmație comună în acea perioadă era că doctrina infailibilității era o inovație a teologilor de la Princeton de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care încercau să răspundă la critica biblică mai severă. Înainte de aceasta, se susținea că creștinii nu credeau că Biblia este fără erori, ci doar „infailibilă”. Era o distincție care făcea o mare diferență. Biblia este exactă în chestiuni de credință și practică, dar nu este fără erori în alte domenii, cum ar fi știința sau istoria.

Deși cuvântul „ineranță” era nou, ideea nu era nouă. Modul în care părinții Bisericii primare au descris Scriptura sună exact precum ceea ce teologii de la Princeton înțelegeau prin ineranță. De fapt, același lucru se poate spune și despre teologii medievali, ai Reformei și chiar moderni, înainte de apariția liberalismului teologic.

Atacul asupra ideii ineranței biblice de acum 40 de ani este, în esență, același cu atacul asupra autorității biblice care a apărut în timpul Iluminismului. Odată ce rațiunea și știința au fost ridicate la rangul de arbitri principali ai adevărului, a fost necesar să se respingă lucruri precum afirmațiile biblice despre minuni. Alinierea Scripturii, în special a Genezei, la știința acceptată a necesitat presupunerea că Biblia nu relatează istoria literală și nu încearcă să facă afirmații științifice.

Atacul asupra ineranței biblice a devenit rapid un atac asupra interpretărilor literale ale Scripturii. „Literaliștii” sunt adesea acuzați că îndumnezeau sau se închinau Bibliei în locul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, infailibilitatea nu poate fi redusă la un simplu literalism biblic. Doctrina infailibilității susține că textul Bibliei, așa cum a fost scris de autorii originali, este fără erori în tot ceea ce afirmă, atunci când este interpretat corect. Fiecare parte a acesteia este importantă, în special ideea de interpretare, care necesită o înțelegere a tipurilor de texte care alcătuiesc Biblia. Acest lucru lasă un spațiu semnificativ pentru dezacorduri între infailibiliști cu privire la modul de citire a Genezei sau a Apocalipsei.

Mai simplu spus, Biblia este infailibilă. Interpretările noastre nu sunt. Pentru a ști ce ne comunică Dumnezeu, este nevoie de o studiere atentă și serioasă a întregii Scripturi.

Infalibilitatea afirmă, de asemenea, că autorii umani ai Bibliei au scris cu propriile lor cuvinte, în genuri diferite, și că personalitatea lor s-a reflectat în scrierile lor. Și totuși, ei au fost inspirați, sau „conduși”, după cum a descris Petru, de Duhul Sfânt și feriți de eroare. La fel cum Isus, Cuvântul viu, este atât uman, cât și divin, iar umanitatea Sa nu a necesitat păcatul, tot așa și Cuvântul scris este atât uman, cât și divin, iar elementul uman nu a necesitat eroarea.

Astăzi, autoritatea biblică este contestată din același motiv fundamental, și anume al alinierii afirmațiilor biblice la valorile larg acceptate ale culturii noastre. Numai că astăzi, valorile la care trebuie să se conformeze Scriptura sunt în mare parte morale, în special în domeniile sexualității și identității. Afirmațiile clare și simple ale Scripturii despre homosexualitate, castitate, căsătorie și valoarea vieții sunt respinse ca „adorarea Bibliei” în locul lui Dumnezeu. Ni se spune că Isus i-a iubit pe toți și a predicat o Evanghelie a „inclusivității radicale”.

Desigur, noi știm doar ceea ce a învățat Isus din Scriptură, și totul este acolo pentru a fi studiat și meditat. Afirmațiile lui Isus arată că El avea o părere foarte bună despre cerințele morale ale Vechiului Testament. Oriunde corectează interpretările Legii, cu excepția legilor alimentare, El le face mai stricte, nu mai puțin stricte. Dacă vrem să-L folosim pe Isus ca ghid, trebuie să ne bazăm pe relatările biblice despre El. Aceasta înseamnă că standardele morale ale Legii se aplică chiar și motivelor și atitudinilor noastre, nu doar acțiunilor. El nu vorbește în șoaptă despre sfințenie, inclusiv despre sfințenia sexuală. Cuvintele Lui sunt clare. Nu se poate ca Isus descris în Biblie să susțină „căsătoria” între persoane de același sex, avortul sau rănirea copiilor prin castrare sau mutilare.

Respingerea autorității depline a Scripturii nu face decât să acorde autoritate capriciilor culturii sau dorințelor umane. După cum a spus Sfântul Augustin: „Dacă crezi ceea ce-ți place din Evanghelii și respingi ceea ce nu-ți place, nu Evanghelia o crezi, ci pe tine însuți”.

Publicat inițial pe BreakPoint.

Material scris de John Stonestreet și Glenn Sunshine, sâmbătă, 5 iulie 2025 în cadrul publicației Christian Post (de unde a fost preluat și adaptat).

John Stonestreet este președintele Colson Center, care îi ajută pe creștini să trăiască cu claritate, încredere și curaj în contextul cultural actual. Un vorbitor și autor căutat pe teme de credință, cultură, teologie, viziune asupra lumii, educație și apologetică, el este coautor a cinci cărți, printre care A Practical Guide to Culture, A Student’s Guide to Culture și Restoring All Things. John prezintă Breakpoint, un comentariu difuzat la nivel național, fondat de Chuck Colson, și The Point, o rubrică zilnică de un minut despre viziunea asupra lumii și probleme culturale. Anterior, a deținut funcții de conducere la Summit Ministries și a predat studii biblice la Bryan College (TN). Locuiește în Colorado Springs, Colorado, împreună cu soția sa, Sarah, și cei patru copii ai lor.

Glenn Sunshine este profesor de istorie la Central Connecticut State University, membru senior al Colson Center for Christian Worldview și fondator și președinte al Every Square Inch Ministries. Este conferențiar, autor al mai multor cărți și coautor, alături de Jerry Trousdale, al cărții The Kingdom Unleashed.

https://crestinismtrait.blogspot.com

15 iunie 2026