Un rock creÈ™tin adevărat! Ceea ce mă surprinde este modul cum reuÈ™im noi românii, să aspirăm tot ce vedem la americani È™i să imităm ca niÈ™te copii. Conferință de presă înainte de eveniment, jurnaliÈ™ti care pun întrebări ( câteva dintre întrebări erau la nivelul băieÈ›elului meu de 5 aniÈ™ori !!), imagini cu sponsori în spate, publicități, manageri etc ..toate ca să arăm exact ca frățiorii noÈ™tri americani, până la la la la la È™i limbajul. . e amestecat cu americanisme la tot pasul.
Însă, sunt câteva aspecte tabu, ce parcă nimeni nu mai vrea să le ia în discuÈ›ie, tocmai pentru că astfel de evenimente sunt tot mai populare È™i o gândire anti, ar fi catagolagă imediat ca îngustă, veche, de modă veche, conservatoare etc. Cu toate acestea sunt minÈ›i care nu sunt înguste deloc, care iubesc muzica È™i au libertatea de închinare/worship, dar care privesc cu scepticism spre acest spectacol ieftin, de cea mai proastă calitate. Că tot vorbim de rock, numit È™i asta creÈ™tin , sincer, e de cea mai proastă calitate, gândindu-mă la formaÈ›ii ca Metalica sau Ac-Dc, formaÈ›ii care au făcut È™i fac rock, al nostru e chinezesc . Că tot vorbim de rock!
Am fost un pionier al introducerii worship-ului în Biserica unde slujesc. Tinerii de astăzi tind cu toÈ›ii spre o închinare mai liberă, mai autentică, o închinare care să te conecteze la ceva real nu a cânta doar ca o delectare.Am È™tiut de la început că generaÈ›iile care vor veni nu se vor mai regăsi în cântările lui Chibici sau fraÈ›ii Sfara ( deÈ™i, atenÈ›ie, au avut È™i au frumuseÈ›ea lor melodică, versuri frumoase È™i oameni pocăiÈ›i care le-au compus ) ci în cântări mai dinamice, mai noi, care sunt în trend acum. E normal! Iar eu, cât am fost lider de tineret am încurajat È™i continui s-o fac, ca tinerii să adopte un stil nou de închinare. Ceea ce vreau să vă spun este că, nu se pune problema de îngustime, fanatism sau tradiÈ›ii. Din contră, abordând subiectul muzicii, am fost È™i sunt deschis la ceva nou.
TotuÈ™i, oricât de deschis aÈ™ fi spre o închinare mai liberă, eu cred ca Heartbeats Festival are doar rock È™i cam atât. O scenă pe care s-a făcut spectacol, s-a cântat în ritmul unui rock adevărat, s-a creat o atmosferă de rock cu lumini È™i efecte speciale. În tot ce am văzut acolo, nu am întrezărit nimic din ce este o atmosferă creÈ™tină de laudă È™i închinare. Între dorinÈ›a unor formaÈ›ii de-a cânta pe un anumit ritm, rock, făcând din acest ritm aspectul cel mai important al concertului, È™i între un grup de oameni care vor să-L glorifice pe Dumnezeu mai presus de orice, ritmul fiind mai puÈ›in important. . , e o mare diferență.
1. Rock-ul este anticultural!
Probabil vă va surprinde acest aspect, însă este unul biblic. DeÈ™i creÈ™tinii nu "se potrivesc chipului veacului acestuia " Rom.12:2, adică imaginii idolatrizate de oameni în general, totuÈ™i apostolii ne sfătuiesc să fim relevanÈ›i culturi în care trăim È™i nu să fucÈ›ioneze împotriva curentului ei.
Pare contradictoriu, dar nu e!
Să vă ofer un exemplu! Corintenilor le spune că "nu vă învață chiar È™i fire ca este o rusine pentru un bărbat să poarte părul lung?" (1Cor.11:14,15) Iar femeilor le cere să poarte părul lung pentru că, din fire, stiu È™i ei ca aÈ™a ar trebui.
Este acest aspect unul biblic, general acceptat de toți creștinii primului veac?
Nu, din câte observăm! Era doar un aspect cultural ce îi privea pe corinteni. Și pentru că în oraÈ™ul lor, toÈ›i bărbaÈ›ii purtau părul scurt È™i femeile părul lung, nu ar fi fost frumos ca la creÈ™tini oamenii să facă exact invers. De ce?
Pentru că ar fi devenit irelevanÈ›i, de aia! Oamenii s-ar fi oprit È™i È™i-ar fi pus mâinile în cap spunând că a fi creÈ™tin presupune că devii membrul unei secte care fac toate lucrurile contrar a tot ce È™tiu ei ca simpli oameni. Vrea apostolul să fim relevanÈ›i prin chestiuni anticulturale? Nu!
CreÈ™tinul devine relevant în cultura lui, fiind o persoană reală ca toÈ›i ceilalÈ›i dar, având principii È™i o credință diferită de lume.
Cei care aÈ›i citit epistola către Diognet aÈ›i văzut cum se percepeau creÈ™tinii sec.II într-o cultură păgână! Oameni simpli, îmbrăcaÈ›i în haine simple ca toÈ›i oamenii, trăind pe aceleaÈ™i străzi cu ei, muncind ca ei, dar cu principii diferite.
Cultura ne defineÈ™te pe noi ca popor. Ea se schimbă, greu dar se schimbă. În cultura în care trăim, este important să fim relevanÈ›i prin a o înÈ›elege.
Am studiat la Master un aspect al succesului misionarilor penticostali în Africa sau America latină, spre diferență de cei catolici sau ortodocÈ™i. De ce misionarii catolici nu au avut succes în misiunea lor? Unul din aspecte este cel ce È›ine de cultura africană. Catolicii au încercat să introducă o cultură veche, milenară, într-o cultură africană total diferită de a lor. Vă puteÈ›i imagina un grup gospel de negri, cântând pe ritm gregorian? Nuuu! În schimb misionarii penticostali, concentraÈ›i doar pe aspectul mesajului central al transformării prin Hristos È™i prin puterea Duhului Sfânt, au ignorat aspectele culturale ale africanilor, conformându-se. Astfel, fraÈ›ii penticostali au continuat să se îmbrace ca o orice african în haine colorate È™i È›ipătoare, să danseze È™i să cânte gospel cu toată fiinÈ›a lor. Acest aspect cultural, a fost extrem de important în succesul misionar!
Este rock-ul parte din cultura românească? Nu! Suntem un popor mioritic, cu o tradiÈ›ie milenară. Mai mult, suntem formaÈ›i într-o cultură ortodoxă acolo unde închinarea este percepută prin pietate È™i reverență profundă. Rock-ul este anticultural pe teritoriul carpato-danubiano-pontic! L-am văzut la televizor când formaÈ›ii mari fluturau pletele pe acorduri de chitară electrică, cu sunete stridente, semne satanice È™i mesaje subliminale! Cum ar putea un misionar să se simtă relevant dacă nu respectă cultura poporului unde merge!?
Rock-ul nu face parte din cultura noastră! Suntem un popor cu linii melodice diferite.
Sincer, chiar nu înÈ›eleg cum se percep ca fiind relevante, când în marea majoritate, românii nu sunt un popor al rock-ului? Acest tip de "relevanță" nu este nici pe departe aÈ™a, ci din contră, fac valuri, atrag atenÈ›ia oamenilor prin ceva diferit, È™i în mod stupid, definesc acest lucru ca fiind „relevanță”. Da, probabil vor avea „succes” în mediile urbane, printre tinerii iubitori de schimbare È™i deschiÈ™i la globalizarea culturii româneÈ™ti ( deÈ™i globalizarea este defapt americanizare ), dar la sat, nu văd nici un succes pentru ei. Vă puteÈ›i imagina cum È›aÈ›a Veta È™i nea Ghiță vor cânta Hallelujah, pe ritmuri rock având în față o de „trupă” de „rockeri creÈ™tini”, tineri cu plete lungi È™i blugi tăiaÈ›i frenjuri!?
Îmi È™i imaginez ce impact ar avea într-o cultură ortodoxă, față de care suntem tributari!
2 . Atmosfera de la acest festival este o pur rock and roll!
Nu mai încercaÈ›i să nu fraieriÈ›i, oameni buni! Chiar credeÈ›i că nu È™tim despre ce este vorba aici?
Când pe scenă se ridică un tip american È™i strigă, tipic pe o scenă unde se concertează, vă simÈ›iÈ›i bine? Vă distraÈ›i? Iar oamenii din sală strigă, în fluierături È™i urlete, da, ne distrăm la maxim. ..aceasta este o atmosferă de concert rock È™i atât! Este o scenă unde se vrea distracÈ›ia publicului. Ori, acest aspect, nu are nici o treabă cu închinarea adusă lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu are nevoie de scenele noastre efemere ca mesajul Lui să devină relevant. Nu are nevoie să copiem absolut orice aspect al muzicii rock, cu lumini și efecte de scenă, ca prin aceasta, cumva, să cred că Hristos și jertfa Lui sunt onorate.
Mă scoate din minÈ›i superficialitatea cu care se abordează acest subiect, când, spre exemplu, în faÈ›a jurnalistului vine un tip anonim È™i declară „ Dumnezeu nu se uită la ce se uită omul, El se uită la inimă ”.
Prin astfel de afirmaÈ›ii, încercăm să ne minÈ›im pe noi înÈ™ine, cumva că, Dumnezeu acceptă tot ce, de obicei, conservatorii nu acceptă. În mod tradiÈ›ional dacă ceva vine respins, venim imediat cu afirmaÈ›ia, È™tii Dumnezeu vede altfel...până È™i ritmurile cele mai rock. După afirmaÈ›ia unora, ceea ce fac ei nu este ok, dar Dumnezeu se uită la inima noastră, È™i vede sinceritatea cu care facem acest lucru. Ceva de genul s-ar înÈ›elege!
Ne învârtim în jurul cozii, fără să avem curajul să afirmăm că astfel de scene rup orice graniță dintre Biserică È™i lume. Că o astfel de atmosferă este identică cu o atmosferă lumească, deci, între worship È™i concert rock nu mai este nici o diferență. După ce asculÈ›i un minut ( vezi aici ) din atmosfera de pe scenă, realizezi că acel „Jesus” repetat la infinit pe ritmurile È™i atmosfera respectivă, nu are nimic în comun cu worshipul creÈ™tin.
Idolatrizăm ritmurile, ne lăsăm minÈ›ile seduse de ritmurile turbate, È™i credem cumva că Isus este glorificat doar pentru că amintim ceva despre El. Aceasta nu este închinare plină de reverență, de adorare a jertfei lui Hristos È™i un angajament sfânt de-a trăi mai aprope de Dumnezeu...aici e vorba DOAR despre „having some fun” È™i atât.
Ori acesta , nu poate fi numit „creÈ™tin”!
3. MiÈ™carea penticostală are rădăcinile în MiÈ™carea de sfinÈ›ire din sec. 18 È™i 19.
Hollenweger, unul din cei mai mari teologi penticostali din seculului XX, face următoarea descoperire istorică: accentul pus de penticostali pe a doua experiență, după cea a convertirii, este moÈ™tenită din gândirea wesleyană. Wesley, avea convingerea că orice creÈ™tin are nevoie de o transformare a vieÈ›ii lui, numită, interesant, botez cu Duhul Sfânt, experiență trăită ulterior convertirii. Această transformare se vede în sfinÈ›irea vieÈ›ii creÈ™tinului. Era un botez al sfinÈ›irii, o naÈ™tere din nou, o transformare radicală a vieÈ›ii. Acastă gândire a schimbat America È™i Anglia anilor 1700 È™i 1800.
Hollewenger observă că acest accent pe sfinÈ›ire, tradus într-un limbaj nou de botez în Duhul însoÈ›it de charisme, în special glosolalia, găsit în gândirea lui Seymour, are rădăcinile în miÈ™carea de sfinÈ›ire. Primii penticostali vedeau în transformarea vieÈ›ii prin sfinÈ›ire, o dovadă a botezului cu Duhul Sfânt È™i mai puÈ›in în glosolalie, ca semn sau dovadă iniÈ›ială. SfinÈ›irea este dovadă reală a lucrărilor Duhului Sfânt în viaÈ›a unui credincios.
Astfel, miÈ™carea penticostală clasică ( majoritară în România) este o miÈ™care de sfinÈ›ire. Accentul cade pe o separare de lume, o ruptură radicală, ce se vede în toate aspectele vieÈ›ii: moral, etic, vestimentar etc ( în multe zone penticostalismul sa remarcat printr-o È›inută tipică la femei, fustă È™i batic, È™i la fel bărbaÈ›ii, mereu îmbrăcaÈ›i într-o È›inută decentă). Consumul de alcool este interzis, fumatul la fel, machiajul sau alte aspecte estetice au fost interpretate mereu în lumina sfinÈ›irii ca roadă a Duhului în viaÈ›a unui penticostal.
Toate au originea în gândirea penticostală accentuată de sfinÈ›ire. Evident, multe aspecte s-au mai modificat, generaÈ›iile tinere au făcut schimbări mari, însă la origine ideea de sfinÈ›ire rămâne caracteristică oricărui penticostal.
Un astfel de festival, unde nu mai există nici o graniță între lume È™i Biserică, este fundamental greÈ™it pentru un penticostal. Cum poate fi sfinÈ›it Dumnezeu printr-un spectacol atât de lumesc?
Pentru un penticostal tipic, răspunsul vi-l puteți imagina!
În concluzie, Heartbeats Festival este începutul la o nouă Eră. Era unei generaÈ›ii care nu mai face nici o diferență între un concert un creÈ™tin È™i concert rock. Iar aspectul ce mă sperie cel mai mult este acela că, toÈ›i mai mulÈ›i tineri vor fi atraÈ™i ca muÈ™tele, iar orice intenÈ›ie de-a opri aceste manifestări va fi privită ca "hate" sau fanatism, modă veche etc.
Într-o zi, nouă generaÈ›ie va înÈ›elege un aspect important: globalizarea forÈ›ată, cu bocancii în casă, È™terge aspecte culturale ce definesc trecutul unei naÈ›iuni. România are o tradiÈ›ie de aproape 2 milenii de creÈ™tinism, fiind încreÈ™tinată de nume biblice. Cultura noastră poartă urme adânci ale credinÈ›ei creÈ™tine, ce a modelat neamul nostru. Noi ar trebui să schimbăm cultura altora, făcând-o mai creÈ™tină, È™i nu ei să ne-o schimbe pe a noastră, făcând-o mai păgână.
De la Heartbeats Festival 2022, închinarea evanghelică va avea o mare pată pe haina ei albă. O pată greu de spălat, È™tiind că mulÈ›i se vor mândri cu o haină a worshipului mânjită de ceva atât de lumesc!
Eugen Porcilescu



%20%23%20MM.gif)





