„Căci cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică, dar cei răi se prăbușesc în nenorocire.”
(Proverbele 24:16)

La prima vedere, versetul pare greu de înțeles.
Ne-am aștepta ca cel neprihănit să nu mai cadă.
Ne-am aștepta ca cel rău să mai aibă șansa să se ridice.

Dar Scriptura ne spune altceva.

Cel neprihănit este omul cu fața întoarsă spre Dumnezeu.
Inima lui este așezată în direcția voii lui Dumnezeu.
El nu cade din nepăsare, ci cade în lupta de a fi plăcut lui Dumnezeu.

Nu reușește mereu.
Se clatină. Alunecă. Obosește.
Dar nu se dă bătut.
Nu acceptă să trăiască oricum.
În adâncul lui există o dorință sinceră: să fie pe placul lui Dumnezeu.

De aceea, chiar dacă cade, se ridică.
Se ridică pentru că Dumnezeu îi întinde mâna.
Și Dumnezeu îi întinde mâna pentru că vede dorința inimii lui.

Nu la fel este cu cel rău.

Inima lui este îndreptată spre nelegiuire.
Ochii lui nu privesc spre Dumnezeu, ci spre păcat.
De aceea Biblia nu spune că el „cade”, ci că se prăbușește.

Se prăbușește pentru că nu are rădăcină în Dumnezeu.
Se prăbușește pentru că nu vrea să privească spre El.

Poate că astăzi nu este o zi ușoară pentru tine.
Ai vrut să fii mai bun. Mai curat. Mai aproape de Dumnezeu.
Ai ales să faci voia Lui, dar te-ai clătinat. Ai alunecat.
Și acum te simți confuz și vinovat.

Ridică-te.

Ridică-te și mergi înainte în alergarea credinței.
Cu fiecare pas ești mai aproape.
Cu fiecare luptă ești mai puternic.
Cu fiecare căzătură ești mai înțelept.

Scutură praful.
Întinde mâna spre Hristos.
Și, prin puterea Lui, continuă să mergi pe Calea credinței.

Nu căderea te definește, ci direcția în care te ridici.

Biruință să avem.