%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Nu l-a pus într-o parte, nu l-a pus pentru o poză, ci l-a strâns bine. Nu l-a așezat decorativ, ci i-a făcut nod, l-a încins bine.
Diavolul plantase în Iuda sămânța trădării. A umblat la mintea lui și a găsit-o o pradă ușoară. Când Cuvântul nu strânge coapsa minții, tot felul idei întunecate intră și umblă ca pe bulevard. Lăcomia de bani lasă poarta minții fără zăvor.
Hristos a văzut când diavolul a pus în Iuda gândul vânzării. Doar El a avut ochi să vadă uneltirea celui rău.
Imediat ce diavolul și-a făcut lucrarea, Hristos S-a ridicat. Ucenicii s-au uitat mirați. Diavolul s-a bucurat:
Să vezi acum, reproșuri.
Să vezi acum, cuvinte grele.
Să vezi ce acuzații, ce zarvă se va isca.
O să dea Isus cu Iuda de pământ.
Toată sărbătoarea se va sparge.
Dar Isus tace și cu mișcări încete își dă jos haina.
Ce face, rostește Satana, tulburat?
Apoi Hristos ia un ștergar și se încinge cu el. Peste încăpere s-a lăsat tăcerea. Se auzea doar cum Hristos leagă ștergarul bine.
Vasul de spălare e umplut cu apă. Hristos se apleacă și începe să spele picioarele lui Iuda.
Satana a înlemnit...!
Nu îl acuză?
Nu îi aruncă cuvinte grele?
Nu strigă la el?
Nu umple internetul?
Îi spală picioarele?
Duhul Sfânt a umplut încăperea. Ștergarul era bine încins, iar Hristos, rând pe rând, spală picioarele ucenicilor. Cu cât strângi mai bine ștergarul, cu atât mai mult Duhul Sfânt îți umple inima.
Când Satana otrăvește mintea, Hristos o vindecă cu fapta iubirii plină de umilință.
Mințile sunt încinse de gânduri atât de rele.
Zădarnicele ciocniri de vorbe au ridicat temperatura.
Ambițiile de a fi mai presus de alții, nasc erupții de lavă.
Invidia a mistuit cu focul ei multă roadă strânsă cu trudă.
Oamenii au luat foc, dar nu de la candela sfântă, nu de la Cuvântul mistuitor, nu de la rugul aprins, nu de la jarul Golgotei, ci de la lăudăroșenia vieții, pofta ochilor, pofta firii pământești.
Nu mai stingem focurile acestea prin discuții de comitet.
Nu mai stingem focurile acestea prin calmante.
Nu mai stingem focurile acestea bând cafele lămuritoare.
Nu mai stingem focurile acestea rostind doar vorbe.
Focurile acestea se sting cu apa slujirii, smereniei, cu ștergarul încins.
Hristos a stat cu ucenicii la masă. Toți erau la aceiași înălțime.
Hristos S-a ridicat în picioare, dar nu ca să domine, ci ca să se dezbrace de haina Sa.
Cu ștergarul încins a coborât apoi la picioarele ucenicilor. Mai jos de atât va fi mormântul.
Într-un adăpost venea mereu un om căruia îi miroseau tare picioarele. Toți fugeau din jurul patului lui. Într-o seară se iscase o ceartă pe paturi, întrucât nimeni nu dorea să stea lângă el. Tensiunea era mare, vorbele erau ca niște cuțite bine ascuțite....
În timpul certurilor, cineva a sesizat că mirosul greu de murdărie a dispărut. Un tânăr spălase picioarele și acum ungea cu o cremă rănile. Când mirosul a dispărut, cearta a încetat.
Este timpul ștergarului. Este singura predică pe care oamenii o mai ascultă.
Ia și astăzi ștergarul lui Hristos, spală, unge cu bunătate rănile și așteaptă.
Doar așa vei birui pe cel rău. Când el ațâță inima cu vorba, tu răspunde-i cu fapta.
Hai să luăm ștergarul, oameni buni întru credință!
Florin Ianovici
