%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Scadențele. Un cuvânt care poartă cu sine amenințare și teamă.
Scadențe la casă.
Scadențe la rata de la mașină.
Scadențe la facturi.
Scadențe sufletești.
De unde ai scos-o, frate?
De la smochinul uscat.
Ne uscăm pentru că ne înăbușă îngrijorările vieții. Văd oameni sufocați de poveri zilnice, de alergări epuizante, de urcușuri si coborâșuri atât de solicitante.
Ne uscăm pentru că uităm de pământul inimii care devine pietros, colțuros, plin de spinii amărăciunii si resentimentelor.
Ne uscăm pentru că ne pârjolesc durerile, suferințele si ne lasă pustiiți, ca un deșert care nu mai are viață.
Te-au împresurat grijile si te întrebi când să mai rodești.
Te-a sufocat răutatea oamenilor si nu mai ai dulceața de a rodi.
Te-a culcat la pământ suferința si rodul este compromis.
Știu că îngrijorările par legitime.
Știu că amărăciunea, trădările, rănirile oamenilor sunt reale.
Știu că evenimentele dureroase sunt de neocolit.
Dar știu si că lumina Cuvântului, apa Duhului Sfânt si mâna bună a unui Tată ceresc, ce sapă pământul prin încercările vieții, ne sunt date tuturor ca să rodim chiar si când nu e vremea roadelor.
Argumentele tale nu vor sta în picioare atunci când Hristos va flămânzi după tine si va căuta să se hrănească cu un rod, fie el si timpuriu.
Știi că Hristos a blestemat smochinul ca să îți deschidă ochii, nu? Știi că în marea Lui milă, a lovit smochinul ca să ne trezim noi, nu? Tu nu ești pom, ci om. Tu ești hrănit zilnic, ocrotit zilnic, de aceea nu poți rodi când vrei tu.
Dumnezeu te poate săpa, îți pune apă la rădăcină si te mai îngăduie. Dar ia aminte: scadența e aproape.
Un Dumnezeu ultimativ.
Un Dumnezeu care avertizează solemn.
Un Dumnezeu care trezește prin bici.
Un Dumnezeu care face zgomot mare printre comercianții religiei.
Un Dumnezeu rănit care nu mai suportă bâlciul, pestrițul si ridicolul Casei de închinare.
Dumnezeu cel blând si smerit care intră ca Domnul păcii, călare pe măgăruș, ia acum biciul si răstoarnă nu doar mesele, ci socotelile celor care fac din credința altora prilej de câștig murdar.
Speculanți ai închinării.
Oportuniști ai sărbătorilor.
Lipitori care fură viața Templului.
Jefuitori de slavă cerească.
Cu biciul împletit în 7, răsar vai-urile. Vai de voi fățarniclor care:
închideți Împărăția cerurilor,
mâncați casele văduvelor,
faceți fii ai ghenei,
iubiți aurul, dar nu Templu,
dați zeciuială, dar uitați mila,
curățați blidul pe dinafară, dar înlăuntru e plin de mizerie
zidiți mormintele prorocilor.
Una după alta cad tarabele. Una după alta cad mesele celor bogați, puternici, care se cred stăpânii lumii. Luați aminte, domnilor. Hristos are si bici pentru:
taraba închinătorilor la spurcăciunea sexuală,
taraba vânzătorilor de neam,
taraba puterii politice care disprețuiește credința,
taraba legiuitorilor care pun pumnul în gură celor cu frică de Dumnezeu,
taraba speculanților care fac avere din suferința semenilor,
taraba religiozității care aruncă mereu comunicate, directive si sarcini de partid.
Hristos se ridică.
Hristos se apropie.
Hristos rostește două cuvinte: uscat, răsturnat.
E timpul cercetării.
Fă-mă Doamne roditor si ține-mă tu în picioare.
Fie-vă ziua cu rod dumnezeiesc si harul Lui să ne țină pe toți.
