Ai vorbit deseori cu cei de lângă tine. Ți-au răspuns, ați vorbit, doar că de multe ori ai rămas cu sentimentul că e degeaba.

Ai vrut ca cineva să te înțeleagă. Să rezoneze un pic cu sufletul tău. Dar, în schimb, ai observat că, deși oamenii vorbesc cu tine, fiecare vorbește despre sine.

Multe vorbe, puțin interes.

Ai vrut ca cineva să te sprijine. Să-ți dea o mână de ajutor. Dar, în schimb, ai primit o lecție pe care nu ai solicitat-o. O lecție în care cel cu care ai vorbit mai mult te osândește decât te ridică.

Multe vorbe, puțină milă.

Ai vrut ca cineva să te lămurească. Să te ajute să-ți clarifici o problemă. Dar, în schimb, de multe ori ai plecat mai confuz decât ai venit.

Multe vorbe, puțină lumină.

Ai vorbit cu Dumnezeu…!

Cu gândul sau cu vorba. În rugăciune sau prin suspin.

Nu ți-a vorbit. Nu ai auzit vreun cuvânt de la El. De multe ori a fost o tăcere lungă. Dar tăcerea aceasta, deși grea, te vindecă mai mult decât o mie de cuvinte ale oamenilor. El nu îmi prea vorbește, dar mereu simt prezența Lui plină de pace și dragoste, cum mă învelește așa cum o mamă își acoperă puiul.

Nu ți-a vorbit. Nu ai auzit vreun cuvânt de la El. Dar tăcerea aceasta te-a lăsat cu tine. Așa ai aflat că sufletul tău dorea de mult să vorbească el cu tine, dar era prea aglomerat. Erau prea multe voci în jurul tău.

Nu ți-a vorbit. Nu ai auzit vreun cuvânt de la El. Dar, în tăcerea Lui, ai ridicat ochii și ai început să vezi fărâmele de har presărate în fiecare zi. Ai început să vezi cum mila Lui te-a ocrotit, cum bunătatea Lui te-a hrănit. Era nevoie doar de liniște ca ochii să se deschidă.

Nu ți-a vorbit. Nu ai auzit vreun cuvânt de la El. Dar tăcerea aceasta te-a împins către Biblie. Când ai deschis-o, ai început să înflorești. Fiecare cuvânt strâns în suflet a devenit răspuns, sfat și tărie.

Oamenii vorbesc. Mult și, de multe ori, degeaba.

Dumnezeu tace de cele mai multe ori, dar tăcerea Lui vorbește mai mult decât orice cuvânt al omului.

Poate e timpul să învățăm să tăcem. Poate e timpul să învățăm să ascultăm tăcerea lui Dumnezeu care… vorbește.

Bine zicea dreptul Iov:Iov 13:5 – „O, de ați fi tăcut, ce înțelepciune ați fi arătat!”

Învață-ne, Doamne, să iubim tăcerea.

Florin Ianovici