%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Într-o societate democratică È™i liberă, unde religia este separată de stat, iar cetățenii au drepturile si libertățile garantate prin lege, mi se pare normal ca diverse grupuri (femei, minorități sexuale, religioase, etnice, rasiale) să încerce să îÈ™i apere identitatea sau să îÈ™i promoveze interesele, aÈ™a cum le văd ele. E treaba lor să o facă, prin ONG-uri, meetinguri, campanii în presă, lobby etc. Corectitudinea politică nu se referă la asta.
Corectitudinea politică începe din momentul în care statul, corporaÈ›iile, organizaÈ›iile guvernamentale sau paraguvernamentale iau explicit partea unor minorități fie prin acordarea de subvenÈ›ii, prin politici de resurse umane (discriminare pozitivă, sau „affirmative action”) sau prin legi È™i practici de interzicere sau descurajare a criticilor.
De dragul protejării drepturilor minorităților (reale sau imaginare) se ajunge la lezarea drepturilor majorității de a-È™i exprima liber ideile, de a-È™i apăra valorile sau de a pune sub semnul îndoieli unele din pretenÈ›iile minoritarilor. Statul nu ar trebui să încurajeze pe unii contra altora, ci numai să asigure posibilitatea unor dezbateri civilizate, non-violente.
Corectitudinea politică, îmbrăcată în haina dragostei pentru minorități ajunge să însemne pumnul băgat în gura celor ce gândesc diferit È™i obstrucÈ›ionarea tuturor celor ce nu îmbrățiÈ™ează cauzele la modă.
De cele mai multe ori, consecinÈ›ele sociale ale corectitudinii politice sunt catastrofale. Sub ameninÈ›area cu sancÈ›iuni de tot felul, oamenii ajung să gândească una È™i să exprime alta; se încurajează o lozincărie îndoielnică („genul este un construct social”, „islamul e religia păcii”, „putem să ne alegem liberi sexul, dar nu ne putem alege orientarea sexuală”, „fizica È™i matematica sunt unelte ale suprematismului albilor”); se încurajează prefăcătoria individuala È™i de grup, iar minoritățile È™i drepturile lor devin simple unelte pentru revoluÈ›ii È™i inginerii sociale. Sub pretextul iubirii È™i armoniei impuse de sus în jos, societatea se umple rapid de oameni frustraÈ›i care se urăsc unii pe alÈ›ii dar nu au curajul să se exprime.
De aceea, consider că este sănătos să nu ne risipim energia luptând contra unor indivizi sau grupuri. Nu existenta acelor grupuri este pericolul. Lupta cea buna este mai degrabă afirmarea dreptul de a analiza È™i critica orice, fără teamă de represalii. Adică lupta pentru conservarea È™i salvarea bunului simÈ›, aflat pe cale de dispariÈ›ie.
