Spre o lume multipolară?
Deci, e din ce în ce mai clar că NATO È™i SUA nu vor interveni militar în Ucraina, în ciuda cererilor din partea Ucrainei È™i a Poloniei È™i a opiniei publice americane. Vestul va rămâne deci la denunÈ›area atacurilor Rusiei, la solidarizarea cu Ucraina, la sancÈ›iuni economice, la ajutorarea refugiaÈ›ilor, la vizite la Kremlin È™i convorbiri telefonice ale lui Macron cu Putin, numite pompos “eforturi diplomatice”. Ceea ce unii spun că e mai mult decât trebuia, alÈ›ii că nu e suficient. Oricum însă, Vestul nu pare dispus să riÈ™te o confruntare explicită cu Rusia.
Cum eu am apucat vremurile războiului rece, È›in mine că America a câÈ™tigat atunci nu doar datorită bunelor relaÈ›ii dintre Reagan È™i Gorbaciov (cu toate că È™i asta a contat), dar mai ales forÈ›ei militare È™i economice net superioare ale Statelor Unite față de URSS. Pentru că Rusia, ca orice imperiu, nu respectă în final decât o singură valoare: forÈ›a.
În aceste condiÈ›ii, preÈ™edintele Ucrainei îÈ™i da seama, pe măsură ce continuă să reziste, că va trebui la un moment dat să intre în negocieri cu agresorul pentru a limita pierderile de vieÈ›i È™i distrugerea completă a țării. Nimeni nu l-ar putea judeca pentru asta – omul a căutat să facă tot ce a putut pentru È›ara lui, dar dacă Vestul nu îl sprijină militar, nu va avea ce face. Oricum, în istorie va rămâne că Ucraina a luptat pentru aptărare - È™i orice concesiune ar face astăzi, se va È™ti că a făcut-o sub presiune.
Ce ar putea urma după încetarea ostilităților? Într-o prima faza este de presupus că Rusia îÈ™i va păstra unități militare în Ucraina, ceea ce va duce la continuarea confruntărilor între ocupanÈ›i È™i partizani. Pe de altă parte, sancÈ›iunile occidentale vor intensifica criza economică în Rusia, ceea ce va duce inevitabil la revolte atât din partea populaÈ›iei cât È™i a oligarhilor care pierd enorm zilele astea. Și de aci decurg două scenarii posibile:
- fie ruÈ™ii îl vor răsturna pe Putin È™i regimul sau, instaurând un regim pro-democratic È™i pacifist, care să refacă relaÈ›iile cu Occidentul (scenariu foarte dificil de realizat, pentru că Rusia e un stat puternic militarizat, susÈ›inut de un sistem de propagandă È™i represiune internă foarte solid);
- fie Putin (sau un regim similar) va rămâne la putere, È™i atunci lumea va cunoaÈ™te din nou o repolarizare – o nouă ordine mondială cu mai multe centre de putere, un nou război rece, cu blocuri È™i alianÈ›e militare È™i economice aflate în stare de conflict, nu de cooperare.
Acest ultim scenariu ar trebui să conducă la un moment dat È™i în occident la slăbirea globalismului progresist a woke-ismului È™i promovării exagerate a drepturilor imaginare – pentru că o societate deschisă pe modelul visat de Soros sau Schwab nu poate funcÈ›iona în prezenÈ›a unor agresori externi ce trebuie confruntaÈ›i prin putere militară È™i dezvoltare economică.
Occidentul va trebui deci să renunÈ›e la “green deal”, la transhumanism, la “imagine all the people” È™i alte ideologii fanteziste È™i experimente sociale care l-au slăbit structural È™i au condus la apariÈ›ia actualei clase politice semi-potente mult prea visătoare. Într-o competiÈ›ie militară È™i energetică cu Rusia È™i economică cu China, Vestul va trebui să îÈ™i reconsidere prioritățile. Timpurile bune de până ieri au produs liderii slabi, ce au generat timpurile grele de astăzi. Occidentul are din nou nevoie să producă lideri puternici È™i ancoraÈ›i în realitate, care vor promova vechile valori conservatoare, cu mai puÈ›ină jenă decât au făcut-o până acum. Altfel, riscă să piardă complet bătălia.
Oricum zilele astea globalismul iși joacă ultima carte.