Gabriela Bujdei: Cum ați plecat din țară?

Ionel Vlas: Inițial, am plecat să-mi cumpăr o mașină, pentru misiune, cu încă vreo patru prieteni. Fiecare dorea să-și cumpere mașină. Așa că ne-am gândit să mergem în Austria și să ne cumpărăm mașini. Am ajuns cu greu aici, deoarece era în anul 1991 și, pentru a intra în Austria, aveai nevoie de viză. Noi, neavând viză, a trebuit să trecem dealul. Riscul era că, dacă te prindea, îți punea interdicție de a mai intra în Austria. Nu mai era ca pe vremea lui Ceaușescu când dacă te prindea, te bătea, te putea și împușca în România. Erau lucruri groaznice. În final, am ajuns la familia Cuibus, care tocmai atunci se pregătea să se mute într-o altă locuință. El atunci își zugrăvea noua locuință. Noi am ajuns vineri și sâmbăta apărea ziarul „Bazar”, unde erau oferte cu mașini de cumpărat.
Un prieten de-al fratelui Cuibus a binevoit să ne însoțească la piața de mașini. Dar eu m-am gândit că nu este posibil să găsim patru mașini în aceeași zi. Așa că m-am hotărât să rămân la apartamentul fratelui Cuibus pentru a zugrăvi mai departe.