Marius G. Herghelegiu ◉ Mihail, fiul Cameliei Smicală, a depus jurământul, de față cu prietenii și familia...

În urmă cu aproape opt ani, statul finlandez îi lua Cameliei Smicală copiii concepuți cu soțul ei de atunci, un om care promitea multe, dar care s-a dovedit un asistat social, sau boschetar, cum le spunem noi. Camelia era medic și lucra gărzi peste gărzi, ca să întrețină familia. Dar statul finlandez protejează persoanele defavorizate, inclusiv pe paraziți.

Niște brute însoțite de polițiști au intrat în casa Cameliei și i-au luat, pur și simplu copiii, pe Maria și pe Mihail, în baza acuzației boschetarului că copiii sunt prea atașați de mamă. A fost decizia unei instituții, un fel de ONG suprastatal, asupra căruia nici tribunalele nu au putere.

Mihail și Maria au fost plasați la domicilii diferite, la sute de kilometri distanță. iar Mihail a fugit de acolo, a fost prins și internat într-o școală de corecție, o închisoare pentru minori, de fapt. A fost coleg cu viitorii infractori ai Finlandei, dar cumva a reușit să se păstreze curat.

Când a ieșit de acolo, odată cu sora lui, pe care nu o văzuse de patru ani de zile, Camelia era recăsătorită cu Ari, tot doctor și el, iar împreună și mai ales Ari l-au pus pe Mihail înapoi cu burta pe carte, în așa fel încât, după un an, a intrat la al doilea liceu din Tampere și printre primele din Finlanda. Iar acum două luni a luat bacalaureatul printre primii din țară. Practic poate alege orice universitate din Europa, dar a hotărât să facă Medicina la Iași, ca maică-sa și ca bunicii lui. Dealtfel, și-a schimbat numele din cel al tatălui în Smicală la câteva zile după ce legal a avut voie. Va fi a treia generație de doctori Smicală. Mihail, cel închis de statul finlandez la un loc cu infractorii.

În Finlanda, armata e obligatorie, Mihail rebuie să facă armata, după aceea merge la facultate. Și fetele pot, la alegere, dar la băieți e obligatoriu. O treabă tare bună, după părerea mea. După o lună și jumătate de instrucție, Mihail a depus astăzi jurământul, de față cu prietenii și familia. După descrierea Cameliei, ceremonia a început cu "În numele Tatălui,.al Fiului și al Sfântului duh”, a continuat cu Tatăl Nostru, câteva rânduri din Psalmi și au jurat în fața lui Dumnezeu, cu mâna pe Biblie. Fiecare general a spus câte o rugăciune scurtă. Iar Camelia se pare că a bocit puțin. Așa trebuie.

Am fost în casa lor, ei au fost în casa mea, sunt mândru să cunosc oameni precum Mihail, Camelia, Ari, Maria și Andreea. Ne revedem la toamnă, când vin la pescuit.

Marius G. Herghelegiu

16 aprilie 2026