De aproape douăzeci de ani, m-am bătut zilnic pentru idealul libertății și al prosperității, pentru credință, memorie, adevăr, frumusețe și ceilalți piloni ai culturii înalte.

În ceasul greu pe care-l traversează România, e bine ca „elite” să privească în oglindă și să-și mărturisească păcatele.

„Socialiștii” au vorbit despre „grija pentru săraci”, însă clasa conducătoare doar sa îmbogățit colosal, în timp ce dureri familiilor de români cu mulți copii s-au adâncit până la disperare.

„Liberalii” — care pretind că vorbesc în numele libertății — ei au încurajat acțiunile abuzive ale Statului milițienesc, controalele și amenzile abuzive la adresa antreprenorilor, dar și umilirea Bisericii și transformarea ei într-o cenușăreasă.

Tot liberalii au aplaudat cultul monarhic al lui KW Iohannis, dar și militarizarea structurilor de putere — ocultă sau incultă — din România.

„Creștin-democrații” veniți din cercurile țărăniștilor de odinioară nu s-au lăsat mai prejos. Le-au cerut oamenilor credincioși să accepte inegalitățile sociale, să fie deschiși la retorica toleranței impusă de Bruxelles și să trateze legionarismul sau naționalismul drept un pericol mai mare decât drogurile, alcoolismul ori ideologia woke.

Intelectuali care se vede „conservatori” nu suflă o vorbă despre drama satului românesc, despre nefericirile agricultorului autohton, despre politicile pro-familie, despre criza demografică, despre România vie care trebuie să renască prin stimularea nupțialității și a natalității.

S-au dedulcit cu toții la guvernare, uitând de legătură cu tinerii din societate, neștiind să atragă figuri proaspete, fețe frumoase și chipuri luminoase, capabile să producă emoție și entuziasm în comunitățile micilor și marile orașe. Au cerșit doar sinecuri de la vătafi ordinari sau baronași închipuiți.

Intelectuali de frunte au aplaudat oameni politici agramați, doar pentru că erau „pro-NATO” (ultimul alibi al scursurilor). În perioada pandemiei, tot intelectualii (partizanii pluralismului de opinie, în teorie) au acceptat închiderea școlilor și măștile sufocante pentru copii de numai 5-6 anișori, persiflând orice critic la adresa Big Pharma (echivalat cu un apărător al teoriei conspirației).

Intelectualii progresiști ​​au justificat toate directivele ideologice ale Ministerului Educației. Au nesocotit strigătul mamelor și exasperarea bunicilor care văd cum drogurile spulberă mințile copiilor.

În numele unor valori europene sunt condamnați polonezii conservatori, olandezii populiști sau francezi naționali, doar pentru că refuză ideologia de gen. Pentru a apăra Occidentul, experții noștri în democrație l-au demonizat pe Trump (comparat cu Hitler).

Am rămas cu aluatul rânced al partidelor-sistem, cu aceeași păpușari și aceleași scheme securiste de exploatare a resurselor țării...

De aici și revolta diasporei și strigătul poporului care și-a dorit altceva: pace, nu război; democrație, nu oligarhie; prosperitate, nu sărăcie; un candidat independent (oricât de excentric), nu „băieți de comitet”.

La capătul acestui teribil război româno-român, vedem familii sfâșiate, prietenii destrămate și încrederea-n instituțiile Statului prăbușită-n irelevanță.

Nu ne vom face bine decât revenind la… bunătate.

Mihai Neamțu