Articole Semnele vremurilor

Mihai Neamţu ◉ Religia fricii (I)

elefant.ro%20
evomag.ro%20
Mihai Neamţu ◉ Religia fricii (I)

Trăim o vreme în care venerăm noua religie a fricii, dublată de ideologia confortului, a siguranței, a iubirii de sine. Cultul plăcerii apăruse deja prin reducerea capitalismului la consumerism, prin fetișizarea obiectelor și sacralizarea consumului, a pelerinajului la centrele comerciale. Ne vedem la mall, nu și la biserică. Te scot la mall, nu și la teatru.

Ființa umană, care putea să rămână contemplativă, artistică, curioasă intelectual, vie spiritual și înzestrată cu un anumit fler al lecturii semnelor vremii, pare să fi dispărut. Dimensiunea poetică a existenței pare anulată.

Ne lăsăm copleșiți de mesajele apocalipsei medicale și hrăniți de ideologia siguranței, căci una se hrănește din cealaltă. Dacă creștinii din vechime spuneau că acolo unde este iubire nu este frică, azi credem opusul: panica înseamnă „dragostea pentru aproapele” și isteria exprimă virtutea solidarității.

Pentru această nouă religie s-au format și sacerdoții mântuirii lumești. Ei îmbracă haina experților. Pentru că orice trimitere la popor e discreditată, pentru că legitimitatea politică contează mai puțin decât expertiza medicală, experții atotștiutori au devenit indispensabili. Dezlegările nu le mai oferă preoții, ci Patriarhul Arafat. Oricine nu se lasă condus de managerii sănătății publice este un eretic căruia trebuie să-i luăm dreptul la liberă exprimare. Oricine n-are titulatura de „medic” poate și trebuie să tacă.

Azi ți se spune: „Dacă n-ai expertiză medicală, de ce comentezi”?

Medicalizarea politicii și politizarea medicinei ne-au adus într-un spațiu post-constituțional. Referința la suveranitate, popor sau drepturi naturale pare un capriciu al inteligenței reacționare.

Salvarea ne vine din zona tehno-științei. Nu e nevoie de judecată politică, de considerații morale, de măsuri preventive. Nu mai poți spune, de pildă, că acest virus atinge oamenii obezi și că ar fi necesar să redescoperim dieta sănătoasă, mișcarea ori sportul. Orice frază corectă medical trebuie să includă o odă adusă vaccinului. Nu se poate combate acest virus crescând imunitatea, renunțând la obiceiurile nesănătoase, evitând stresul și panica. Credința nu-ți face bine, căci e împotriva științei și ține de Evul Mediu.

În schimb, imperativele morale, politice sau estetice ale vieții în pandemie trebuie rescrise de-o nouă categorie de sfinți seculari: medicii. Asta-n condițiile în care sistemul public de sănătate din România e praf. Șpăgile au reglat raportul pacient-doctor decenii la rând. În plus, comandantul Arafat (care n-a operat nici măcar o dată în ultimii treizeci de ani) e necontestat, ca și sistemul lui etatist-monopolist.

Evident, între medici chiar vei găsi personalități de anvergură mondială. Cine oare nu-l știe pe octogenarul Leon Dănăilă, un veritabil monah al neurochirurgiei, un om atins de har, plin de bunătate și de dragoste. Dar a fost vreodată Leon Dănăilă chemat să decidă cheltuirea banului public în sănătate?

Nu. Oamenii care-și fac treaba sunt doar exploatați și marginalizați, în timp ce nomenclatura încasează contracte copioase și se agață de funcții în vârful piramidei.

Credincioșii astăzi pun întrebări iar admiratorii științei oficiale vor consensul și supunerea neabătută. În țări precum SUA ori Marea Britanie, dezbaterea este vie, dură, nemiloasă. Dr Anthony Fauci are zeci de contestatari cu titluri și publicații la Harvard, Stanford sau MIT. În România, dizidența e taxată drept incompetență. Dacă arăți că-n India mai puțin vaccinată rata de mortalitate a fost uneori mai mică decât în Germania super-civilizată, ți s-au ridicat în cap o grămadă de oameni. Nimeni n-ar crede c-am pus aceste întrebări din onestitate și din curăția gândului care se îndreaptă către toți oamenii care trebuie salvați și altfel decât după rețeta Arafat.

Deși numărul cel mai mare de morți vine din sânul persoanelor de peste 75 de ani, vedem azi încercări repetate de a teroriza chiar și copiii, nu doar prin aceste lecții online, care sunt un faliment educațional, ci și prin încurajarea vaccinării.

Copiii poartă mască, deși hipoxia afectează dezvoltarea creierului. A apărut apoi moda prelevării testelor de salivă, care mi se pare intruzivă și contraproductivă, în condițiile în care mortalitatea la copii este mai mare în cazul accidentelor pe șosele decât din pricina Covid19.

Cu toate acestea, isteria continuă.

S-au creat noi ierarhii de putere, au apărut noi clase de atotștiutori, de ipochimeni infailibili care, deși fără o specializare în biostatistică, au păreri ferme despre evoluția epidemiilor virale. Statisticile sunt noile Scripturi care trebuie interpretate monopolist de reprezentanții Guvernului. Dacă cifrele nu confirmă discursul oficial, atunci subiectul trebuie schimbat.

Reiau exemplul Germaniei: o țară extrem de bogată avea-n noiembrie un număr de morți aproape egal cu numărul de morți din octombrie-n România, deși vaccinarea la nemți s-a apropiat de 70 %. Oare de ce? Nu știu nici eu răspunsul, dar nici cei care cred că simpla vaccinare înseamnă reducerea mortalității n-au explicații edificatoare.

Sunt paradoxuri statistice pe care nu le poți expedia trufaș. Sunt foarte multe lucruri de luat în calcul, inclusiv lipsa vitaminei D pentru cei din partea nordică a Europei. Poate asta explică și de ce nimeni nu moare de grija Africii…

Experții însă se vor repezi, ca niște semizei sau ideologi infailibili, să vă spună că Statul știe ce trebuie să faceți voi cu trupurile dumneavoastră. Trebuie să-i ascultați cu capul în pământ, ca și cum ei ar deține adevăruri revelate. De aceea spun că asistăm la nașterea religiei fricii și a controlului, o ideologie care nu tolerează existența opiniilor dizidente.

Azi Galileo Galilei ar fi supraviețuit cu greu în această imensă mișcare ciclonică care consolidează doar uniforma și uniformitatea. Cine azi contestă adevărul oficial este un eretic mai rău decât albigenzii, catharii sau bogumilii din vechime.

În condițiile în care bisericile instituționalizate tind să accepte verdictul oficial cu privire la modul ideal de tratare a acestui virus prin lockdown-uri agresive și prin măsuri punitive, iată că vine un filosof precum Giorgio Agamben și spune foarte răspicat că misiunea Bisericii este alta.

Un om care a gândit foarte mult în parametrii stângii, inclusiv ai stângii radicale, vine și le reamintește creștinilor condiția mesianică. Urmașii lui Hristos nu trăiesc doar pentru această lume, ci și pentru Împărăție, ceea ce înseamnă riscuri, Cruce, viață dincolo de moarte.

Amintiți-vă imaginea prim-ministrului Olandei, Mark Rutte, care s-a lăudat că nu s-a dus să-și țină mama de mână în clipa trecerii ei spre cele veșnice.

Aceasta este noua religie ce promovează siguranța în detrimentul Vieții dumnezeiești. „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” spune Hristos, dar viața în abundență, nu viața în sărăcie. Culmea, până și Aristotel vorbește despre viața bună, viața deplină, viața excelentă, care este mai mult decât simpla supraviețuire. Noi azi ne-am limitat la infrastructura biologică. Scriitorii nu-și mai lansează cărțile. Artiștii nu-și întâlnesc publicul. Rudele se văd mai rar. Studenții și elevii se duc sincopat la școală. Iar totul trebuie certificat de Stat.

Așa am ajuns să credem că  l’honnête homme din secolul XVII este, astăzi, doar insul care posedă certificatul verde. Sub comunism, carnetul roșu îți oferea, ca membru de partid, anumite privilegii. Astăzi, carnetul verde îți permite să călătorești, să ai dreptul la viață socială. Te îndoiești de eficiența practică a măsurilor guvernamentale? Adopți poziția scepticului moderat? Ai cea mai vagă suspiciune sau te-ai lansat într-o ofensivă critică? Ești un „negaționist”. Altfel spus, cel care mai are dubii cu privire la politicile sanitare ale Guvernului păcătuiește la fel precum cel care se îndoiește de existența Holocaustului.

În fața acestor insulte, ne-am permis și noi să folosim, în oglindă, hiperbola Nazipass.

În spațiul american, atât Stânga, cât și Dreapta recurg la acuzația de fascism la adresa adversarilor politici. Madeleine Albright a văzut în ascensiunea lui Donald Trump un pericol totalitar. Dimpotrivă, jurnalistul conservator Jonah Goldberg a scris o carte numită Fascismul liberal, tradusă și-n limba română (cu o prefață a sociologului Dragoș Paul Aligică).

Acuzația că există mereu tendințe fasciste latente în societățile occidentale nu e deloc neobișnuită.

Folosind termenul Nazipass am preluat doar o formulă hiperbolică din recuzita polemiștilor libertarieni care se simt agresați de intruziunea Statului în viața privată a cetățenilor. Nimeni, mai ales nu conservatorii din școala anglo-americană, n-ar dori să bagatelizeze ororile din Europa anilor 1942-1945, de la soluția finală a Germaniei naziste până la ororile camerelor de gazare plasate pe teritoriul de azi al Poloniei…

Ceea ce trebuie spus, însă, din capul locului, e faptul că nu e necesar să produci Holocaustul pentru a da naștere unui sistem fascist, așa cum nu-i necesar să ai un Gulag de tip sovietic pentru a menține-n exercițiu puterea comunistă (se întâmplă, mai departe, în Cuba). Ceaușescu era bolșevic, deși n-a exterminat oameni precum Stalin sau Pol Pot. Nu toate experiențele autoritariste conduc la crime împotriva umanității. Nu-i nevoie de genocid ca să vorbești despre abuzurile puterii executive.

Să lămurim acum fascismul privind, mai întâi, spre textele lui Mussolini, părintele fascismului italian.

Fascismul este ideologia seculară care exaltă, fără rezerve și fără limite, cultul puterii: „totul în cadrul statului, nimic în afara statului, nimic împotriva statului”. Asocierea dintre naționalism și fascism e facultativă, așa cum hibridizarea dintre comunismul internaționalist și șovinismul chinezesc e, astăzi, pur conjuncturală. Esența fascismul e reprezentată de idolatria puterii și obsesia controlului societății civile.

Va urma…

www.marilecarti.ro