Exact când era mai mare nevoie de ei s-au oprit. N-au mai vrut să înainteze nicun centimetru. Motivând ca fiind obosiți. Deși soțiile lor, copiii lor și toată agoniseala lor de viață fusese cotropite. Luați ca prinși de război. Sclavi. 200 din 600, adică 33% din oastea lui David n-a mai vrut să continue lupta! Aceeași oameni evlavioși odinioară acum au tras pe dreapta! „Descurcați-vă și fără noi!” Și au rămas la pârâul Besor (Besor este un ued/vale adâncă din pustiul Neghev, cu pereți de 120-130 m greu de excaladat). Salutul lor devenise: „cu respect, de la râul Besor!”, vorba lui Eugene Peterson.

Ca și în oastea lui David, avem un procent mare de „obosiți” și în Oastea Domnului. Max Lucado spunea că indiferent care ar fi motivul, Biserica își are porția (proporția, zic eu) de oameni care doar stau și se odihnesc. Care „tau frunză la câni”, vorba ardelenilor. Care stau sub umbra „rodiului din Migron”. Nu le pasă că dușmanul e gata să-i sfâșie, să-i înghită! Ce facem cu astfel de ostași?

Chiar deranjat de decizie, David a plecat cu ceilalți 400 mai departe. Au întâlnit un om abandonat din tabăra dușmană care le-a fost călăuză. Dumnezeu le făcuse cadou: un om care a cântărit mai greu decât cei 200! În fine, Regele David a câștigat războiul. În două zile a recuperat tot ce pierduse. Și s-a întors înapoi la Besor.

Luptătorii care recuperaseră și familiile lor și pe cele ale obosiților dela Besor, câștigaseră și o pradă mare de război. Ei au început să mârâie la David: „Celor dela Besor nu li se cuvine niciun cent!” Cine nu muncește nici să nu mănânce! Cine nu luptă să nu se bucure de victorie! Uman. Omenesc.

Dar David vine cu o decizie care șochează: să aibă parte de pradă și cei ce au rămas la calabalâcuri! Dar Biblia nu scrie că ei au rămas să păzească bagajele. Trolerele burdușite cu periuțe de dinți și ori haine de schimb! Ci că au rămas la Besor motivând că sunt frânți de oboseală! Ei atât doreau: odihnă pentru oase! (Cum să te odihnești când ai familia în pericol? Nu pot răspunde…).

Impresionant este că David NU le distruge demnitatea! El știe că cine e obosit trebuie să își refacă puterea. Este nevoie de el pentru luptele de mai târziu! Mai mult David face o lege nouă în Israel: „Împarte prada cu fratele tău!”. Iar în al treilea rând ne învață că cine ridică degetul împotriva fratelui său poate deveni arogant!

Besor ne vorbește despre abandon, dar și despre odihnă. Besor ne vorbește despre judecată: dreaptă sau plină de mândrie! Besor are legea lui...

Ești istovit? Odihnește-te un timp. Apoi intră iarăși în luptă!

Sincer să fiu, până azi nu prea am înțeles că Besorul, oricum l-ai privi poate fi o binecuvântare! 

(PS: Suntem extrem de indignat de atacurile la adresa lui Ravi Zaharias. Toată lumea sare cu tunurile pe fostul apologet. Chiar dacă a avut „besorurile” lui, cred că Ravi înainte de moarte s-a împăcat cu Dumnezeul lui. Nu doar că eu cred, simt asta. Sunt îndurerart nu numai pentru el el, ci și pentru cei care (în numele dreptății) se pot umple de… mândrie! Dar despre Ravi, probabil altădată…)