Astăzi, în timp ce făceam curățenie de toamnă prin grădină, am găsit câteva „cârciumărese” întinse la pământ. Întinse pe sol, dar cu… florile în sus! Tăvălite dar înflorite! Privindu-le, am învățat o lecție de la ele: chiar dacă viața te trântește la pământ tu continnuă să înflorești! Să dai celorlați ce ai mai bun!

Când nedreptatea pare stăpână, când te-ai prăbușit cu totul, când durerea te întinde ca pe niște lujeri pe pământ, nu te grăbi să pui punct poveștii tale! Privește numai în sus și Dumnezeu poate transforma înfrângerea în oportunitate. Jos e doar o chestie de perspectivă! Poți înflori și de acolo!

Nu știu cum au căzut cârciumăresele mele la pământ. Dar știu că ele nu s-au definit prin eșec. Ci prin flori. Pentru că numai florile spun cine sunt ele de fapt!

Ah, să îți mai spun ceva: până când nu treci concret printr-o situație limita habar n-ai ce potential e în tine!