Ani de zile am crezut că victoria vine numai când tu îi depășești pe ceilalți. Când ești primul. Când ai învins toți competitorii. Când îți ții adversarii în spate. Când domini la toate capitolele. Chiar așa. poți fi campion și din rândurile din spate? Poți fi mai mare când știi să te faci mic? 

Abel Mutai, un atlet kenyan, era la doar câțiva metri de linia de sosire, dar a devenit confuz privind semnalizarea și s-a oprit, crezând că a terminat cursa. Un alergător spaniol, Ivan Fernandez, era chiar în spatele său și, realizând ce se întâmplă, a început să strige la kenyan să continue să alerge. Abel Mutai nu știa spaniola și nu înțelegea. Realizând ce se petrece, Fernandez l-a împins pe Mutai spre victorie. 

Un jurnalist l-a întrebat pe spaniol: „De ce ai făcut asta?” Ivan a răspuns: „Visul meu este ca într-o zi să putem avea un fel de viață comunitară în care să ne forțăm și să ne ajutăm reciproc să câștigăm"  Jurnalistul a insistat: „Dar de ce l-ai lăsat pe kenyan să câștige? Ivan a răspuns: „Nu l-am lăsat să câștige, el avea de gând să câștige. Cursa a fost a lui”. Jurnalistul a insistat, și din nou a întrebat: „Dar puteai câștiga tu!” Ivan s-a uitat la el și i-a răspuns: „Dar care ar fi meritul victoriei mele? Care ar fi onoarea în această medalie? Ce ar crede mama despre asta?" 

Pentru mulți dintre noi viața nu este decât o competiție. O luptă de „care pe care”! Prin urmare, ne bucurăm adeseori de greșeala aproapelui nostru, profităm de ea și accedem un loc pe care nu-l merităm. Succesul nu trebuie să vină din greșelile altora, ci datorită valorilor noastre! Competiția este o oportunitate de a ne testa capacitățile. Dar dacă cineva câștigă trișând, încălcând regulile, victoria nu va încununată cu onoare! Ci cu minciună! Și victoriile mincinoase sunt o neplăcere (să nu spun dur: o scârbă!). Nu doar în ochii oamenilor! Ci mai ales în ochii lui Dumnezeu!

Nu te bucura niciodată când cel din fața ta se împiedică, se împletecește sau cade, iar tu vei putea să îi iei imediat locul. Zâmbetul tău nu trebuie să vină din lacrimile lui! Dacă poți ajută-l! Dacă vrei depășește-l! Dar numai prin „alergare” cinstită!

Însuși Domnul Isus Hristos ne-a spus că „Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci El să slujească și să își dea viața răscumpărare pentru mulți” (Marcu 10:45). Adică El a rămas în spate ca eu și dumneata să câștigăm! Întrebare: cine dintre noi și El e campionul?

Chiar așa: tu vrei ca cel din fața ta să câștige?