%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Acesta a fost titlul unui articol de specialitate publicat în Foreign Affairs la începutul lunii. [Link: Nobody Wants the Current World Order: www.foreignaffairs.com] Motivele sunt multe și nemulțumirile provin din toate colțurile lumii. Pentru Occident și America de Nord, China și Rusia constituie o amenințare economică și militară. Pentru China și Europa, America de Nord sunt o amenințare economică, iar SUA o amenințare militară. Pentru Rusia, SUA e o amenințare militară și politică, iar Europa o amenințare strategică.
Țările în curs de dezvoltare sunt și ele nemulțumite: Occidentul condiționează ajutorul economic pe supunere valorică și neo-colonialism, iar unele dintre ele au devenit vasalii economici ai Chinei. Politic vorbind, țările în curs de dezvoltare sunt majoritar autoritare și preferă un sistem politic global dominat de Rusia și China care nu insistă pe valori seculare, democrație și stat de drept.
Cum și cine va reconcilia aceste interese în competiție? Occidentalii cred că vor fie ei. Nu tocmai.
În iulie, Spiegel International a publicat Prosperity under Pressure and the End of Globalization / Prosperitatea în pericol și sfârșitul globalizării. [Link: www.spiegel.de]
Germania e îngrijorată: 20% din economia ei depinde de exporturi. Iar dacă Germania nu are acces la materiale prime, economia ei se va diminua și mai mult. Dacă sistemul global cunoscut nouă astăzi încetează, Germania va resimți lucrul acesta pe pielea ei. În ultimii 30 de ani venitul pe cap de locuitor al Germaniei a crescut cu 50% tocmai ca rezultat al globalizării. Colapsul globalizării deci va reduce bunăstarea germanilor. Acum 6 luni, scrie Spiegel, această „frază ar fi părut rizibil”. Dar acum trezește îngrijorare.
Numărul democrațiilor în lume scade, iar țările autocrate sunt responsabile pentru 60% din noile invenții care apar pe piață. În acest procent intră, în primul rând, China și India. Rezultatul net al acestor date e clar: Occidentul și democrațiile vor deveni dependente de țările autocrate. Occidentul, inclusiv SUA, au fost naive: au crezut că globalizarea economică va duce la globalizarea democrației și respect pentru drepturile omului. După 30 de ani de globalizare, rezultatul e unul în întregime diferit: influența globală a democrațiilor scade, iar al țărilor autocrate crește.
Cine dorește să fie arhitecții noii ordini mondiale? Natural, occidentalii și progresiștii. Patru nume sunt vânturate în cercurile occidentale: Macron, Trudeau, Biden și Draghi. Visul lor este o economie globală "verde", o "economie ecologică". Va agrea restul lumii cu viziunea lor? Observați că propușii arhitecți globali sunt lideri politici, nu țări. Anvergura intelectuală și morală a celor patru nu este, mi se pare mie, la nivelul necesar pentru a crea o nouă ordine mondială în spatele căreia să se ralieze întreaga societate globală.
În 1945 au fost alți arhitecți, oameni morali, motivați în acțiunile și viziunea lor și de convingerile lor tradiționale, religioase și conservatoare. Churchill și Truman profesau valorile creștine, în timp ce pentru cei patru viziunea tradițională este irelevantă. Pe lângă cei patru, mișcarea ecologistă și climatică își dorește și ea un loc central la masa de lucru pentru reconfigurarea lumii. Verzii sunt partenerii socialiștilor în guvernul Germaniei și își promovează propria lor viziune, pe care o numesc The Green New World Order / Noua Ordine Mondială Verde.
Peter Costea
