Întreaga lume creștină din România a aflat cu tristețe despre trecerea în veșnicii a Pastorului Iosif Țon, la 90 de ani. Trecerea lui a lăsat un gol mare în comunitatea creștină din România, care l-a prețuit și iubit, mai ales în anii înaintați ai vieții lui.

Eu am fost unul dintre cei privilegiați să-l cunoască mai îndeaproape. L-am cunoscut mai mult de la distanță, încă din anii 70, când el propovăduia Evanghelia în bisericile din Arad la mii de oameni. Mulțimile de oameni care veneau să-l asculte se revărsau pe străzile și trotuarele adiacente bisericilor unde era prezent. Difuzoarele erau puse în ferestrele și curțile bisericilor pentru ca mesajul lui să fie auzit. Nu de puține ori Securitatea intervenea, infiltra participanții, hărțuia ascultătorii ori tăia cablurile microfoanelor.

L-am cunoscut pe pastorul Țon mai îndeaproape în SUA. L-am întâlnit pentru prima dată personal în 1979, în San Antonio, unde venise să viziteze biserica americană din care făceam parte. A vorbit la câteva mii de participanți, printre ei și edilii orașului. A avut încă de atunci o viziune pentru România post-comunistă, fiind convins că vidul cauzat în sufletul românilor de comunism va putea fi umplut doar de Dumnezeu și Sfintele Scripturi.

Viziunea lui și viziunea mea s-au intersectat încă de atunci.

De-al lungul anilor am comunicat periodic cu pastorul Țon, mai rar în ultimii ani, dar întotdeauna ne încurajam reciproc să continuăm cu sârguință lupta pentru valori, el în dreptul lui, iar eu în dreptul meu. Mi-a apreciat și respectat munca, viziunea și dorința de a schimba viața cetății din România și Europa prin Adevăr.

Pastorul Țon ne-a lipsit deja de mai mulți ani de când s-a retras din spațiul public. De acum înainte el rămâne în memoria noastră din amintiri. Dar și prin prezența printre noi a celor care i-au împărtășit viziunea, care au fost impactați, fasonați spiritual și intelectual de el. A trăit o viață lungă, a avut o viață de impact, și a lăsat în urmă o mărturie bună.

A trăit o viață împlinită, așa cum se cade unui om a lui Dumnezeu.

Peter Costea