%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Am vizitat azi o casă mică cu o familie mare. Tavanul era atât de mic încât și eu la unu șaizeci și șapte ai mei era gata să-mi lovesc capul de tavan. Atât de mică era casa, încât fiecare colțișor era bine calculat și folosit cu mult tact de către stăpâni.
Într-o astfel de casă am crescut și eu. O casă mică cu oameni mulți în ea. Dormeam ca sardelele. Adormeam râzând și povestind. Avea bunica o masă mică și rotundă. Ne așezam în jurul mesei, stând turcește, și mâncam câte doi din farfurie. Majoritatea mâncărurilor se mâncau cu mâna. Era de ajuns să băgăm doar două lemne groase în sobă și toată casa era caldă.
Ne mai îmbolnăveam și noi, dar aveau ai noștri bătrâni niște leacuri de ne făceam bine în doușpatru de ore. La doftori (cum le spunea mama) mergeam ca creștinii azi la biserică, de paști și de crăciun.
Ehe, rar mai găsești astfel de case. Acum avem case mari, dar familii mici. Medicamente multe, boli și mai multe. Biserici mari, dar cu oameni puțini în ele.
Noapte bună, oameni buni. E frig pe Terra. Și trist.
Sali Sabri
