%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Ieri la Medgidia, în doar câteva ore, am avut parte și de iarnă și de primăvară. A nins și după a ieșit soarele, și apoi invers. Cam așa e și viața pe pământ.
Doar cu puțin timp în urmă, oamenii din Antakya, erau obligați să stea acasă. Nu puteau ieși din casă. Acum nu mai pot intra în casele lor. Unii nu le mai au, alții le au grav avariate.
Împreună cu frații din Biserica noastră împărțeam conserve, pâine și lapte praf unor oameni din Antakya, care și-au pierdut tot și acum locuiesc în corturi. De departe ne privea un bărbat cam pe la 40 de ani. Era trist. S-a apropiat de noi și ne-a cerut o cutie de lapte praf pentru fetița lui. Mi-a arătat o clădire făcută praf. Îmi povestea că acolo era restaurantul lui. Era proprietarul unuia dintre cele mai tari restaurante din zonă. Uneori trebuia să suni cu două zile înainte dacă voiai să mănânci acolo. Acum nu mai avea bani de o cutie de lapte praf pentru fetița lui.
Două milioane de oameni au rămas pe drumuri! Ieri erau bine, aveau case, mașini, bani, restaurante și cămari pline. Azi nu mai au nimic. Frații noștri din Antakya slujesc zilnic hrănind sute și mii de oameni. Să nu-i uităm, vă rog!
Ne pregătim să mergem iar pe la ei. Poți trimite și tu o conservă sau un pachet de șervețele umede! Azi poți, mâine s-ar putea să nu.
Sali Sabri
