%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Am fost miercurea trecuta la spital la o doamnă, care părea că mai are de trăit mulți ani, am vorbit cu dumneaei și am încercat să o pregătesc pentru veșnicie, pentru că medicii mi-au spus că are un cancer generalizat în tot corpul. Însă ea nu voia să audă, făcea planuri, zicea că are niște portocale în lada din frigider și că își va face un suc din ele, că merge apoi la supermarket să își ia și să își gătească ce îi poftește inima. La câteva zile am primit vestea că a murit, miercurea aceasta deja o voi îngropa.
Familia mi-a zis costurile cu înmormântarea și m-am îngrozit, vreo 5000€ groapa, săpatul, transportatul, sicriul și cam atât… De la pompe funebre a întrebat-o ce confesiune creștină a fost doamna, că dacă era creștină de-un anume fel era mult mai scump totul, în funcție de ritualurile fiecăruia, la unii se pune și recuzită pentru slujitorii care oficiază înmormântarea. M-am gândit atunci, ce scump e să mori. Dar cel mai scump e când mori fără Hristos, chiar dacă te îngroapă părintele, nu el îți garantează veșnicia. Când mori fără să te fi gândit la veșnicie, fără să nu îți pese ce zice singurul manual despre viața de apoi (Biblia), să nu îți pese că nu aici e viața veșnică, ci dincolo. Doamna despre care vă spuneam nu a mai ieșit din spital să își bea sucul de portocale, deși trecuse de 70 de ani tot avea impresia că aici e veșnicia. A înțeles până la urmă, ne-am rugat împreună și și-a încredințat sufletul lui Hristos, dar e grea desprinderea de “cortul acesta”, cum zice Apostolul Pavel.
După experiența acesta m-am dus acasă la Gabriela și am strâns-o tare în brațe, i-am spus că vreau să trăiesc mult mai intens viața alături de ea, că ne-a mai rămas totuși puțin, deși pare atât de mult, că mai sunt câteva fire de nisip în clepsidră, deși par o veșnicie, că mai avem câteva sărutări, câteva strângeri de brațe, poate 1000-2000-3000, poate…. Câte? Știi tu? Eu când văd moartea mă gândesc la două lucruri, să-i iubesc mai mult pe cei de lângă mine, pe care îi voi lăsa în urmă sau cu care voi pleca deodată, și sa-L iubesc mai mult pe Hristos, care mă așteaptă dincolo… și scriu asta cu ochii umezi…
Viața e atât de scurtă și totuși pare o veșnicie, viața e un abur și totuși de acest abur depinde veșnicia…
Ce scump e sa mori fără Hristos, unii vor afla abia la Judecata de apoi!
Cu prețuire,
Toni Berbece
