Femeile aztece care mureau în timpul nașterii de prunci erau considerate eroine de război și erau cinstite ca atare, iar azi multe femei mor din cauza complicațiilor de la avorturile pe care le fac. Nu mai vorbesc de faptul că multe femei rămân sterpe din cauza avortului. Azi, ne aruncăm copiii în sacii cu deșeuri sanitare, nici măcar n-au parte de o înmormântare onorabilă. Mulți copii, care ar fi fost o binecuvântare pentru lumea aceasta, au ajuns la o groapă de gunoi sau incinerați împreuna cu reziduri medicale. Oare cât sânge nevinovat strigă de pe pământul României spre Dumnezeu?
Sângele lui Abel striga de pe pământ împotriva lui Cain, oare cât blestem exista în familiile din România din cauza faptului că multe femei și-au ucis pruncii și nu si-au mărturisit păcatul, nici măcar regret nu au simțit? Nu-i târziu să fii iertată, Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci iertarea lui. Mă rog ca Dumnezeu să ridice aceste păcate de peste națiunea noastră, să spele sângele copiilor avortați de pe obrazul națiunii noastre și să ierte mamele care au făcut acest păcat.
Roagă-te împreuna cu mine pentru mamele care chiar acum așteaptă să intre în sala de operație pentru a li se “chiureta” copiii. Chiar acum Dumnezeu să le vorbească inimii și să se întoarcă din a-și ucide pruncii. Prin rugăciune putem salva peste 400 de copii pe zi. E loc și pentru ei în această lume.
Cu prețuire pentru mame,
Toni Berbece