Deși multor oameni poate le e greu să creadă asta, Biblia vorbește despre orice aspect al vieții umane, chiar dacă uneori nu o face în mod direct sau poate cum s-ar aștepta unii care trăiesc în aceste vremuri considerate ”moderne” și ”evoluate.” Dar în mod clar, Biblia vorbește.

Iar Biblia vorbește și despre care este atitudinea plăcută înaintea lui Dumnezeu a unui angajat, adică a unui om care muncește pentru o companie, pentru o firmă care este condusă de un șef sau care muncește direct pentru o persoană anume. Și despre asta voi vorbi în acest articol și voi arăta cum trebuie să se poarte un angajat care vrea să trăiască după voia lui Dumnezeu în raport cu superiorii săi de la locul de muncă sau în raport cu cei care plătesc pentru serviciile sale.

Prima dată vom merge la Titus 2:9-10 unde Biblia spune în felul următor:

”Spune-le sclavilor să le fie supuși în toate stăpânilor lor, să le fie plăcuți, să nu le întoarcă vorba, să nu umble cu furtișaguri, ci întotdeauna să dea dovadă de bună-credință, ca să arate în toate frumusețea învățăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.”

În primul rând, majoritatea va observa că aici Biblia vorbește despre cum trebuie să se comporte un sclav. Și de aceea spuneam la început că poate că Biblia nu vorbește despre ceva anume în mod direct sau cum și-ar imagina unii, dar în mod clar vorbește. Iar acesta este un astfel de caz. De ce spun asta? Pentru că, chiar dacă acum în lume nu mai există sclavie în majoritatea țărilor, cel puțin la nivel oficial, sfaturile pe care Biblia le dă în aceste versete sclavilor se aplică foarte bine angajaților de astăzi.

Știu că unii spun că atunci când ești angajat ești tot ca un sclav, dar dacă suntem sinceri și realiști știm bine că nu este așa. Într-adevăr, există și patroni abuzivi și Biblia vorbește și pentru ei după cum veți vedea mai târziu, dar adevărul este că drepturile și libertățile pe care le are în ziua de astăzi un angajat sunt la ani lumină față de statutul unui sclav din trecut. Așa că să lăsăm exagerările și să avem o atitudine realistă așa cum ne învață Biblia.

Așadar, haideți să privim din nou la aceste versete din Titus 2 și să vedem cum trebuie să se poarte un angajat. În primul rând, Biblia spune că angajatul trebuie să fie supus șefului său. Asta înseamnă că un angajat trebuie să îndeplinească fără cârtire și nemulțumire sarcinile care i se dau sau sarcinile pentru care a fost angajat și apar în contract. Desigur, dacă unui angajat care îl urmează pe Isus i se cer să facă lucruri care contravin Cuvântului lui Dumnezeu, atunci este lesne de înțeles că nu trebuie să facă acele lucruri. A împlini poruncile lui Dumnezeu primează și e mai important decât orice. Dar aici Biblia nu se referă la acest fel de cazuri.

Apoi, Biblia spune că un angajat trebuie să fie plăcut angajatorului său. Ce înseamnă asta? Că trebuie să își lingușească șeful sau șefii ca să le fie plăcut? Nicidecum! Căci Biblia condamnă lingușirea (vezi Proverbe 29:5). Când Biblia spune că angajatul trebuie să fie plăcut angajatorului său se referă la faptul că angajatul trebuie să își facă treaba cu credincioșie, cu sinceritate, cu corectitudine și cu cinste astfel încât angajatorul să fie mulțumit de el și de munca pe care o prestează.

Tot Titus 2:9 ne spune că un angajat nu trebuie să întoarcă vorba angajatorului său. Acum, asta nu înseamnă că dacă un angajator face ceva care nu este drept sau te abuzează trebuie neapărat să taci. În unele cazuri, poate Duhul Domnului te va îndemna să taci, asta dacă îl ai pe Duhul Domnului. În alte cazuri, poate te va îndemna să vorbești și să spui ceea ce nu ți se pare corect sau drept. Ceea ce Biblia spune mai exact aici este să nu răspunzi angajatorului cu o atitudine arțăgoasă, cu o atitudine plină de ură, plină de mânie firească și păcătoasă, plină de dreptate proprie. O astfel de atitudine nu este o atitudine pe placul lui Dumnezeu, ci este un păcat, iar păcatul este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Un creștin adevărat, un urmaș sincer al lui Isus care ascultă de poruncile Lui va fi poate ferm, dar în același timp va fi și smerit și va spune ceea ce are de spus cu o atitudine plăcută lui Dumnezeu. Și nu mă refer aici la o atitudine mieroasă sau lingușitoare, căci aceasta nu este fermitate, ci, din nou, păcat. Mă refer că va fi ferm, dar va avea respect și smerenie.

Mai departe, Biblia ne spune la Titus 2:10 că un angajat nu trebuie să umble cu furtișaguri. Ei bine, acesta este un subiect care nu place românilor. Pentru că, din păcate, în țara noastră foarte mulți angajați au obiceiul de a fura de la locul de muncă, fie că vorbim de lucuri mici sau mari. Asta este o realitate pe care nu o putem nega. De altfel, acest lucru se întâmpla încă din vremea comunismului când furtul de la locul de muncă era o practică foarte răspândită. Oamenii vor spune că erau vremuri grele și de aceea angajații făceau astfel, dar adevărul biblic este că păcatul (în acest caz furtul) nu poate fi acoperit de nicio scuză.

Biblia spune la Proverbe 6:30-31 că ”Oamenii nu disprețuiesc un hoț dacă fură ca să-și aline foamea când este înfometat, dar dacă este prins va plăti înșeptit, va da toată averea din casa lui.” Ce ne arată asta? Că păcatul furtului este pedepsit de Dumnezeu chiar dacă a fost săvârșit de foame. Sună dur? Sună ca și cum Dumnezeu e rău? Nu e deloc așa. Dumnezeu e bun, dar omul putea să caute salvarea la Dumnezeu dacă îi era foame. Numai că asta necesită credință și pocăință, adică o viață trăită în ascultare de Dumnezeu și de poruncile Lui, iar majoritatea oamenilor nu vrea să facă asta. Prin urmare, preferă să fure. Iar Dumnezeu îi pedepsește pentru asta.

Dar în zilele noastre România are poate cea mai mare prosperitate economică din istoria sa. Da, încă nu ca țările bogate, dar în orice caz populația României, în general, e mult mai bogată decât oricând în istoria acestei țări. Comparăm cu trecutul țării și nu cu alte țări. Și totuși, oamenii continuă să fure de la locul de muncă. De ce? De poftă, de lăcomie, din dorința de a avea tot mai mult. Ei bine, Dumnezeu condamnă și pedepsește astfel de fapte dacă omul nu se pocăiește sincer.

Iar acest lucru este valabil și pentru politicienii care fură pentru că, în practică, ei sunt angajații poporului, iar atunci când fură din banul public, fură din banii angajatorului lor care este poporul. Deci Dumnezeu îi va pedepsi și pe aceștia dacă nu se pocăiesc.

Mai departe, tot la Titus 2:10 ne spune că angajatul trebuie să dea întotdeauna dovadă de bună-credință, ca să arate în toate frumusețea învățăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru. Desigur, dacă angajatul este un om care îl urmează pe Isus și ascultă de poruncile Lui. Căci despre un astfel de om este vorba aici. Dacă un angajat nu îl urmează pe Isus în sinceritate și nu ascultă de poruncile Lui, chiar dacă va da dovadă de bună-credință, el tot nu va fi un om mântuit. Pentru că mântuirea vine doar prin Isus, doar prin încrederea în ceea ce El a făcut pe crucea de la Golgota când a murit pentru păcatele noastre și doar prin ascultarea de El. Fără acestea, buna-credință rămâne o faptă lăudabilă și atât.

Ei bine, iată cum trebuie să se poarte un angajat după inima lui Dumnezeu. Și asta e doar ceea ce am observat din aceste două versete din Titus 2. Biblia mai vorbește și în alte părți despre acest subiect.

Știți de ce mulți oameni din România nu suportă să aibă șef sau să fie angajați? Sunt două motive, două păcate mari și late care îi fac să nu suport să aibă șef: MÂNDRIA și LENEA. În primul rând, mândria pentru că nu suportă ideea de a avea un superior care să le traseze sarcini sau să le spună ce să facă. Astfel de oameni sunt atât de plini de ei, atât de plini de mândrie încât ei cred că le știu pe toate și nu suportă ca cineva să le spună ce au de făcut. Am cunoscut oameni care trăiau aproape de limita sărăciei, dar care tot refuzau să se angajeze. Preferau să învârtă un comerț pe câțiva lei acolo și să trăiască de pe o zi pe alta decât să se angajeze și să aibă un șef care să le traseze sarcini sau în fața căruia să dea socoteală. Vă spun direct că astfel de oameni nu sunt deloc creștini pentru că la fel cum nu suportă să dea socoteală unui om, ei nu vor să dea socoteală nici lui Dumnezeu. Eventual, afișează o fațadă religioasă, dar adevărul este că prin mândria lor, prin păcatul mândriei care le controlează viața, ei sunt slujitori ai diavolului.

În al doilea rând, astfel de oameni sunt LENEȘI pentru că a fi angajat presupune disciplină. Este o disciplină să te trezești zilnic dimineață să mergi la muncă. Este o disciplină să ajungi la timp și este o disciplină să împlinești sarcini care îți sunt trasate de superiorul tău. Ei bine, astfel de oameni, pe lângă faptul că nu suportă să aibă șef, ei vor să doarmă cât vor, vor să se trezească când vor, vor să se culce când vor și să muncească doar cât vor. Sunt comozi acești oameni. Foarte comozi. Atât de comozi și leneși încât aproape că ar muri de foame decât să meargă la un loc de muncă unde există un program. Am cunoscut astfel de oameni.

Asta mă face să-mi amintesc de acea vorbă din popor, anume ”muieți-s posmagii?” Originea aceste vorbe este ”Povestea unui om leneș” a lui Ion Creangă unde un om foarte leneș era dus de săteni la spânzurătoare pentru a nu da exemplu de lene și altora pentru că acel om era atât de leneș încât nu-și mesteca nici mâncarea. Pe drumul spre spânzurătoare, o femeie a încercat să-l salveze și i-a oferit leneșului să vină pe moșia ei și să mănânce dintr-un hambar plin cu posmagi, adică felii uscate de pâine. Cum a reacționat leneșul? A întrebat ”muieți-s posmagii?” Era atât de leneș încât până la urmă a preferat să moară prin spânzurare decât să-și înmoaie pâinea uscată în gură. Așa sunt și leneșii aceștia. Preferă sărăcia decât să se disciplineze și să fie harnici.

Sigur că există și oameni care au darul de a conduce o afacere proprie. Până la urmă, dar nu ar exista firme, mulți oameni nu ar avea unde să muncească. Iar mulți dintre acești oameni au fost mai întâi angajați înainte să aibă propriile lor firme. Dacă au fost angajați model sau nu, asta nu știu, dar ce știu sigur este că există oameni care au ajuns să aibă propria lor afacere fără ca motivația să fie aceea de a nu avea un șef sau a nu avea un program. De altfel, atunci când ai propria afacere muncești adesea mai mult decât dacă ai fi fost doar un simplu angajat. Sigur, chiar și în acest caz este de datoria omului să se disciplineze și să își impună limite în ceea ce privește programul de lucru. Ideea principală pe acest subiect al afacerii proprii este că sunt oameni care au ajuns să aibă firma lor nu din dorința de a nu avea șef sau program, ci pentru că lucrurile așa au curs în mod natural. Iar în cazul celor care sunt și creștini, pentru că așa i-a îndrumat Dumnezeu.

Haideți acum să vedem ce mai spune Biblia despre cum anume trebuie să se comporte un angajat pe placul lui Dumnezeu.

”Toți cei ce sunt sub jug, ca sclavi, să-și considere proprii stăpâni demni de toată onoarea, pentru ca Numele lui Dumnezeu și învățătura să nu fie vorbite de rău. Cei care au stăpâni credincioși să nu-i desconsidere pe motiv că sunt frați, ci să le slujească și mai mult, pentru că cei ce beneficiază de lucrarea lor bună sunt credincioși și preaiubiți.” (1 Timotei 6:1-2a)

În aceste două versete avem două idei principale și le vom lua pe fiecare pe rând. În primul rând, un angajat trebuie să aibă respect față de șeful sau superiorii săi în primul rând din dragoste față de Dumnezeu, ca să împlinească poruncile Lui, dar și din bun simț. Să știți că un creștin adevărat va fi mereu un om cu bun simț. Având acest respect, șefii necredincioși vor vedea că acel creștin este diferit de oamenii lumii. Mai mult, prin purtarea lui curată, prin ascultarea Sa de poruncile lui Dumnezeu, el nu va da motiv oamenilor lumii ca Numele lui Dumnezeu și învățătura Sa să fie vorbite de rău.

În al doilea rând, dacă șeful sau superiorul tău este și el un urmaș al lui Isus, atunci cu atât mai mult angajatul trebuie să arate respect și să își facă treaba fără reproș pentru că astfel un alt credincios beneficiază de munca lor corectă. Un astfel de creștin nu-și va trata superiorul cu ușurătate, adică nu-l va desconsidera și nici nu-și va face treaba cu mai puțin zel doar pentru că și șeful lui e un urmaș al lui Isus, ci din contră, va sluji și mai mult pentru că un frate în credință va beneficia de munca și serviciile lui.

Mai departe, în Efeseni 6:5-9 Biblia vorbește din nou despre cum trebuie să se poarte un angajat, dar și despre cum trebuie să se poarte angajatorul. Spune așa:

”Sclavilor, ascultați de stăpânii voștri pământești cu teamă și respect, în sinceritatea inimii voastre, ca de Cristos, nu doar când sunteți văzuți de ei, ca niște oameni care încearcă să placă altora, ci ca niște slujitori ai lui Cristos, făcând din suflet voia lui Dumnezeu. Slujiți cu bunăvoință, ca pentru Domnul, și nu ca pentru oameni, știind că fiecare, dacă face ceea ce este bine, va primi la fel de la Domnul, fie că este sclav, fie că este om liber. Stăpânilor, faceți-le și voi la fel, renunțând la amenințări, știind că Domnul lor și al vostru este în Ceruri și înaintea Lui nu există favoritism.”

Așadar, un angajat cu teamă de Dumnezeu va asculta de șefii lui având respect și teamă. Ce fel de teamă? Teamă de om? Nu, în acest context se referă la faptul că angajatul trebuie să își facă treaba cu grijă, cu atenție, cu sârguință nu superficial. Acestea sunt chiar o formă de respect față de angajatorul său. Mai mult, Biblia ne atrage atenția să nu facem lucrurile de fațadă. Mulți oameni se prefac că muncesc când e șeful prin preajmă, iar atunci când nu e, ei se fofilesc de la muncă. Asta este ipocrizie. Dar atunci când faci lucrurile ca și cum ai asculta de Cristos, când le faci ca pentru El și nu ca pentru oameni, cum spune aici versetul, nu poți face lucrurile cu ipocrizie pentru că El te vede. Și chiar dacă o faci cu ipocrizie, El tot te vede și te va pedepsi dacă nu te pocăiești. Iar când faci munca ta ca pentru Cristos, o vei face cu grijă, cu atenție, cu sârguință și nu superficial.

Dar dacă o faci de fațadă, ești un ipocrit care caută să creeze o falsă impresie, un om care caută să placă oamenilor și nu lui Dumnezeu. Pentru că a căuta să placi oamenilor este în directă antiteză cu a căuta să placi lui Dumnezeu. Biblia spune clar la Galateni 1:10 că cine încearcă să placă oamenilor nu este un slujitor al lui Cristos. Iar dacă nu ești un slujitor al lui Cristos, atunci înseamnă că ești un slujitor al diavolului căci nu există o zonă gri sau o stare neutră.

Apoi, acest pasaj din Efeseni se adresează și stăpânilor, iar în zilele noastre acest lucru se aplică angajatorului. Ce îi poruncește prima dată? Să le facă la fel angajaților. La fel ce? Adică să aplice și ei aceleași îndemnuri pe care Biblia le dăduse angajaților în primele din versete din pasaj și anume, să îi respecte, să se poarte cu bunăvoință și cu sinceritate cu ei, dar mai adaugă și porunca de a nu-i amenința. Și adevărul este că mulți șefi sau manageri au un comportament agresiv față de angajați, cu țipete, cu amenințări, unii chiar cu jigniri și injurii. Alții nu le dau banii la timp angajaților săi sau îi umilesc și așa mai departe. Alții arată lipsă de transparență față de angajați. Oamenii aceștia sunt pe drumul spre iad dacă nu se pocăiesc de purtarea lor urâtă. Înaintea lui Dumnezeu nu contează dacă ai fost angajat sau angajator după cum ne și spune Efeseni 6:9 pentru că înaintea Lui nu există favoritism. El va judeca pe fiecare după faptele lor și nu după poziția pe care a avut-o în lume.

Un text foarte asemănător cu pasajul din Efeseni despre care tocmai am vorbit este și Coloseni 3:22-25 unde regăsim aceleași îndemnuri pentru angajați, doar că scrise puțin sub altă formă.

Coloseni 4:1 se adresează, de asemenea, angajatorilor, iar în acest verset Biblia le poruncește să le dea angajaților ceea ce este drept și corect, inclusiv plata care li se cuvine și inclusiv și respectul care li se cuvine. Doar pentru că ești manager, șef sau patron, asta nu îți dă niciun drept să te porți urât cu angajații tăi. Unii oameni, atunci când ajung chiar și pe o poziție de cel mai mic șef dintre toți șefii, se împăiază de mândrie și încep să se poarte cu asprime și răutate față de subalterni. Mulți români au dorință de a fi șefi și dacă ajung șefi se poartă urât cu cei din subordinea lor. Asta e mândrie, răutate, ură, dispreț, adică păcate. Și păcatul îți asigură iadul dacă nu te pocăiești.

În final, mergem la 1 Petru 2:18-20 unde Biblia spune așa: ”Servitorilor, fiți supuși stăpânilor cu toată frica, nu doar celor buni și blânzi, ci și celor nedrepți. Pentru că este un lucru plăcut dacă cineva, din cauza conștiinței față de Dumnezeu, îndură întristări, suferind pe nedrept. Căci ce onoare este să îndurați, dacă ați păcătuit și sunteți loviți? Dar dacă îndurați atunci când ați făcut ce este bine și astfel suferiți, acesta este un lucru plăcut înaintea lui Dumnezeu.”

Am discutat mai devreme ce înseamnă a fi supus cu toată frica. Nu înseamnă a te teme de om căci acesta este păcat, ci la a avea respect, a respecta autoritatea care a fost pusă peste tine, a-ți face treaba cu grijă, cu atenție, cu sârguință și nu superficial. Ei bine, un om temător de Dumnezeu, un urmaș al lui Isus, va avea un astfel de comportament nu doar față de un șef bun și blând, ci și față de unul rău și nedrept. De ce? Pentru că, în primul rând, ceea ce el face, face ca pentru Domnul și nu ca pentru oameni după cum am văzut în Efeseni 6 și Coloseni 3. El alege să se poarte frumos deși este tratat nedrept din cauza conștiinței față de Dumnezeu, adică face asta în primul rând pentru că ascultă de Dumnezeu. Și o va face cu mulțumire, nu cu cârtire, de obligație sau de formă.

Sigur, dacă la un loc de muncă ești abuzat sistematic, nu este nimic greșit să ceri lui Dumnezeu izbăvire sau eliberare din acea situație. Important este să fii călăuzit de Duhul lui Dumnezeu în toate deciziile pe care le iei și să nu iei decizii din frustrare firească, mânie firească sau dreptate proprie căci s-ar putea să faci chiar mai rău sau să ajungi undeva unde e mai rău și să-ți pară extrem de rău apoi. Tot ce faci, fă cu rugăciune și în ascultare de îndemnurile Duhului lui Dumnezeu. Desigur, asta dacă ești un urmaș adevărat și sincer al Domnului Isus.

Adevărul este că un creștin adevărat va suferi nedreptate în această lume din partea oamenilor păcătoși. Prin urmare, este o onoare de la Dumnezeu să suferi nedreptate deși nu ai greșit cu nimic. Este plăcut înaintea Lui când faci ce este bine și suferi ocară din partea lumii din această cauză. Așa a pățit și Domnul Isus, așa a suferit și El din partea lumii. Dar, în final, a biruit. Și orice creștin adevărat va birui și el așa cum a biruit Isus. Binele îl faci pentru că așa a poruncit Dumnezeu, nu ca să îmbunezi lumea sau să faci lumea păcătoasă să te privească într-o lumină mai pozitivă.

Noi trebuie să ne facem treaba ca pentru Dumnezeu. Iar de toate detaliile se va ocupa El mai departe.

https://adevarulazi.wordpress.com