Articole Semnele vremurilor

Cătălin Sturza ◉ Pot bărbații să nască? Despre „vajnicii bărbați progresiști” și conspirația lașilor

elefant.ro%20
evomag.ro%20
Cătălin Sturza ◉ Pot bărbații să nască? Despre „vajnicii bărbați progresiști” și conspirația lașilor
Dacian Cioloș declară că nu ar fi votat în PE prin raportul Matic faptul că bărbații pot rămâne însărcinați și că ar avea nevoie de măsuri în ceea ce privește sarcina (1). Mai mult, el îi acuză că sunt „toxici și periculoși pentru societate” pe cei care l-au întrebat ce a votat în raportul Matic (2). Și spune că a votat raportul Matic „în spirit creștinec”, în măsura în care „a fi creștin înseamnă să-ți iubești aproapele și să-l ajuți să-și trăiască viața așa cum dorește” (3). Să luăm afirmațiile pe rând.
 
1. Să vedem cele două paragrafe în cauză din raportul Matic:
„Întucât, în anumite circumstanțe, bărbații transgender și persoanele non-binare pot, de asemenea, să rămână însărcinate și ar trebui în astfel de cazuri să beneficieze de măsuri în ceea ce privește sarcina și sarviciile de îngrijire legate de naștere fără discriminare pe criterii de egalitate și gen.” (Paragraful N)

Și:
„Persoanele gravide se confruntă cu diverse intervenții medicale forțate în timpul nașterii” (Paragraful N).
 
Cine se confruntă, în afară de femei, cu „intervenții medicale forțate în timpul nașterii”? Așadar, din două, una. Ori Dacian Ciloș și parlamentarii USR-PLUS nu acceptă că „bărbații transgender” și „persoanele gravide” sunt cu adevărat bărbați, caz în care colegii săi din Renew Europe îl pot acuza ușor de „transfobie” și „discursul urii” și chiar îi pot exclude din gruparea europeană. În cultura woke, să negi această dogmă este o crimă de gândire gravă, care duce la „cancelarea” imediată.

Or dl Dacian Cioloș acceptă că „bărbații transgender” și „persoanele gravide” sunt cu adevărat bărbați, caz în care a votat că bărbații pot să rămână însărcinați și să nască.

2. „Îmi displac etichetele, dar, cu regret, trebuie să spun că asistăm la un discurs politic mizerabil” – spune dl Dacian Cioloș. Cu regret trebuie să spun, dar cred că dlui Cioloș îi plac foarte mult etichetele. Și trăiește chiar din lipirea lor asupra adversarilor politici ai domniei sale. Să nu îți asumi ceea ce ai votat este, desigur, un semn de ipocrizie, ca să nu spun de lașitate.

Care sunt problemele reale legate de raportul Matic? Desigur, ele nu se rezumă la bărbații care pot rămâne însărcinați. Aceasta a fost doar partea mai „suculentă” a raportului, care a stârnit multe ironii și meme pe Facebook.

Raportul face apel la statele membre să garanteze „dreptul la avort”. Or, nu există nicăieri în tratatele internaționale stipulat un „drept la avort”. Stipularea unui astfel de drept, dincolo de faptul că este o încălcare flagrantă a dreptului la viață, este profund discriminatorie. Este o discriminare pe bază de vârstă, orientată împotriva celor mai slabi și mai tineri membri ai speciei umane – copiii nenăscuți. Este și o discriminare pe bază de sex, deoarece avortul este îndreptat, în multe țări ale lumii, împotriva fetițelor.

Raportul mai critică posibilitatea oferită de unele state membre medicilor sau centrelor medicale să refuze avortul pe baza unei "clauze de conştiinţă". Or, libertatea de conștiință este un drept democratic fundamental. Încălcarea ei este inacceptabilă și ține de o logică totalitară. PE încurajează de asemenea prin raport „o educaţie sexuală completă pentru copiii din învăţământul primar şi secundar", ţinând cont de "diversitatea orientărilor sexuale şi de gen". Ceea ce încurajează în fapt PE este „educația sexuală comprehensivă”, care este un vehicul pentru promovarea în școlil, de la cele mai mici vârste, a unor ideologii radicale. Această formă de propagandă în școli este un fapt profund imoral.

Să mai observăm și că raportul vine în contradicție flagrantă cu tratatele UE, care prevăd că domeniul sănătății este exclusiv de competența statelor membre.

3. Dl Cioloș ne mai spune că a votat cu toate lucrurile de mai sus „creștinește” și că a fi creștin înseamnă să-ți ajuți aproapele „să-și trăiască așa cum decie”. Cu siguranță că exact de asta a venit Hristos pe pământ: să le spună fariseilor să rămână farisei, celor puternici să continue să mănânce pâinea văduvelor și a orfanilor, și vameșilor și desfrântatelor să continue ce făceau înainte, fără nici o pocăință și schimbare reală a vieții.

Dacă tot vorbim de creștinism, să ne amintim puțin de Decalog. „Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert” este ce-a de-a treia poruncă. Nu este doar o interdicție a blasfemiei, cât un avertisment de a nu face rău în numele lui Dumnezeu. „Cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării”, spune într-un alt loc Mântuitorul (Marcu, 18: 6). Să legitimezi, deschis, avortul, să „sacralizezi” o ideologie ce răstoarnă toate reperele naturale ale Creației și să promovezi o asemenea agendă radicală la nivelul școlilor și al copiilor, și apoi să mai și spui că faci asta „creștinește” – ce pervertire bizară a Decalogului creștin.

Nu mai vorbim de porunca a șasea, „Să nu ucizi”. Avem, mai întâi, 200 de milioane de oameni au fost măcelăriți sau au murit de foame în secolul XX, ca rezultat direct al unei ideologii din care derivă și progresismul radical promovat de dl Cioloș. Apoi, peste 20 de milioane de copii au căzut victime avortului în România, din 1957 – anul „liberalizării” staliniste sub regimul Gheorghiu-Dej – până în prezent. Un masacru „igienic” realizat sub acoperirea sofismului că „dreptul” la avortul „la cerere” pare a fi mai important decât dreptul la viață.

Declarațiile dlui Cioloș țin de o tactică des folosită în tabăra domniei sale: mai întâi acești activiști pornesc în ofensivă, fără scrupule, pentru promovarea propriei agenede, care nu are adesea nici o legătură cu problemele reale. Ce prioritate era un act precum raportul Matic, în condițiile în care lumea a fost atât de grav afectată de pandemia Covid, și sunt atâtea probleme economice, sociale, de sănătate ce necesită un răspuns urgent? Apoi, când se confruntă cu critici, tot ei sunt cei care se victimizează. În acest fel, ei mută atenția asupra problemelor reale, învăluindu-le într-un ecran de fum.

Prin aceasta, acești activiști se aseamănă cu cei care doresc să rănească, dar cărora le e frică să lovească direct. Sau care sunt gata să sape gropi și să pună mine atât timp cât nu trebuie să tragă cu pușca sau să se lupte la câmp deschis. G.K. Chesterton a definit, de mult, această tactică drept o „conspirație a lașilor”. Ceea ce nu ne vor spune niciodată acești activiști este ceea ce cred ei, în fapt, sau ceea ce urmăresc ei. Care e obiectivul acestei opoziții furibunde și parșive față de tot ceea ce este adevărat, frumos și bun? Și de ce se ridică ei împotriva lui Dumnezeu prin acuzarea Bisericii și a creștinilor că apără exact Creația lui Dumnezeu?
Cătălin Sturza