%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
"Bucurati-vă cu cei ce se bucură, plângeti cu cei ce plâng"
Romani 12:15
Mi-a fost greu să scriu până acum despre Bogdan. Încă nu pot scrie despre el la timpul trecut. Cine a pierdut un soț înțelege tristețea, cine a pierdut un tată înțelege lacrima, cine a pierdut un copil înțelege durerea.
Cu Bogdan am inceput sa ma cunosc mai bine acum 4 ani cand drumurile noastre s-au intersectat prin intermediul facebook-ului. De atunci am vorbit mai des, ne-am cunoscut mai mult, ne-am împrietenit într-un fel aparte, liantul nostru fiind nu doar sportul, ci și Dumnezeu. Ne-am întâlnit la București într-o seară și am vorbit mai mult. Urma să facem și un podcast împreună, să povestim despre sport, viață, credință.
Vestea morții lui m-a intristat profund, gândindu-mă la anii lui, la familia lui, la faptul că multe din planurile lui de viitor au înghețat în mijlocul acelui lac unde a mers să înoate pentru ultima dată...
Cu două zile înainte de tragicul eveniment am trimis la mai mulți prieteni, inclusiv lui Bogdan, un sms, paradoxal sau nu, tocmai despre Titanic si tragedia care s-a întâmplat atunci în apele înghețate ale Atlanticului de nord.
Acesta a fost mesajul:
"Toate clasele sociale au fost pe Titanic : oameni bogati, invatati, faimosi, cu educatie inalta, dar si analfabeti si saraci. După cateva ore de la dezastru, cand s-au afisat listele cu pasageri, erau doar doua categorii de oameni: PIERDUTI si SALVATI!
Tot asa vede si Dumnezeu umanitatea cand se uita la noi: Pierduti sau Salvati.
Inaintea Domnului nu conteaza statutul nostru social, ci inima noastra. Dacă avem credinta in El.
Biblia spune: "Cine are pe Fiul lui Dumnezeu are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viata."
Doamne cercetează si sfinteste pe robii Tai, ca să putem face parte, prin harul Tau, din lista celor salvati vesnic!"
Dumnezeu, cumva, l-a pregătit dinainte pe Bogdan, pentru despărțirea de familie, de prieteni, de lumea asta înghețată în (prea multă) răutate, egoism, necredință, materialism. Trecerea lui deodată, în veșnicie, e un semnal și pentru noi, cei care ne înfigem prea mult rădăcinile în lumea asta păcătoasă și trecătoare din care vrem să ne tragem, cu orice chip, semnificația, sensul și scopul.
Sfânta Scriptură ne îndeamnă pe toți să ne numărăm bine zilele pe acest pământ, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă, o inimă în care Dumnezeu să locuiască în adevăr.
Noi nu am fost creați doar pentru vremelnicie, ci am fost creați pentru veșnicie, să fim o eternitate în prezența Tatălui Ceresc. De aceea avem nevoie fiecare, într-un mod personal, real, autentic, de Isus Hristos care este Calea, Adevărul si Viața!
Da, durerea familiei este mare. Da, întrebări fără răspuns, sunt. Da, lacrimi curg și nu sunt puține. Da, e nevoie de mângâiere. Da, despărțirea de cei dragi nu e ușoară. Da, credința noastră este încercată în astfel de momente.
Dar noi știm că dincolo de toate acestea, dincolo de pământul ăsta, dincolo de tot ceea ce (ni) se întâmplă aici, există o veșnicie care ne așteaptă pe toți cei care ne încredem în Isus Hristos și-L facem pe El Domnul vietii noastre.
Cuvintele mele sunt sărace și poate de puțin folos în astfel de momente, dar cuvintele Scripturii sunt întotdeauna o mare mângâiere pentru sufletul nostru.
Le aștern aici, ca o încurajare din partea lui Dumnezeu pentru noi toți care am trecut, trecem sau vom trece prin valea plângerii. Dumnezeu, să nu uităm, e mangâierea si nădejdea noastră veșnică!
“Binecuvantat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor si Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!
Căci, după cum avem parte din belsug de suferințele lui Hristos, tot așa, prin Hristos avem parte din belsug si de mângâiere.”
2 Corinteni 1: 3-5
Dumnezeu să binecuvinteze și să mângâie întreaga familie a lui Bogdan, așa cum numai El știe și poate!
Doamne ajută, Doamne dă biruință !
Daniel Zafiris
